Valea Putnei, vechiul drum comercial al Vrancei
Articol
Valea Putnei, una dintre cele mai importante artere turistice ale judetului Vrancea, era in trecut drumul de legatura al comerciantilor spre tinuturile Moldovei si spre plaiurile de la sud de Milcov. Denumit odinioara „drum al luminilor“ datorita focurilor de semnalizare ce se aprindeau pe dealurile inconjuratoare, pe acest traseu suiau carele incarcate de marfuri ale negustorilor veniti de la Adjud.

Pornind de la Focsani, pe vechiul drum al Vrancei intalnim prima comuna, aflata la o bifurcatie, denumita de localnici „La raspantia Purcelusilor“. Localitatea Bolotesti, situata pe raul Putna, la poalele de sud-est ale Magurii Odobesti este un important centru viticol si de vinificatie. Pe teritoriul actual al comunei a existat cu secole in urma cea dintai resedinta a tinutului Putnei, documentele vremii consemnand acest loc sub numele de „Targul Putnei“, asezare recunoscuta inca din secolul al XV-lea pentru intensele activitati comerciale din aceasta zona. Din Bolotesti, de-a lungul raului Putna se ajunge in satul Gagesti, atestat documentar inca din anul 1610 ca fiind o veche urbe de razesi. De aici drumul se continua prin satul Burca, cunoscut si sub numele de „Irestii de sub Magura“. Dupa ce se strabate un pod de peste 100 m (construit in anul 1960), care face legatura cu malul stang al raului Putna, se ajunge la Vidra (39 de km fata de Focsani). Amplasarea acestei comune in depresiunea Vizantea-Vidra, aflata in partea de nord a Subcarpatilor Vrancei, la poalele Dealului Momaia si in sud-estul Magurii Odobestilor, a facut ca in acest spatiu sa se dezvolte un centru de prelucrare primara a lemnului si unul de prelucrare a fructelor. Adevarata „poarta a Vrancei“, prin pozitia geografica pe care o detine, aceasta regiune se remarca printr-o fermecatoare imbinare a formelor de refief, cadrul natural alcatuind un spectacol al culorilor pastelate, la un loc cu nuantele „crude“ ale diferitelor specii de arbori si arbusti. Pentru turistii care au pasit peste granita de intrare in Valea Putnei, imaginea pasunilor insorite, insufletite de cirezi de vaci si turme de oi, ecourile razlete ce rasuna din satele rasfirate pe coamele sau in vaile dealurilor se va pastra mereu in amintire.
La 6 km de Vidra se afla satul Colacu, care, potrivit traditiei, a fost asezat pe locul numit „Groapa Lupului“, din care s-au desprins localitatile Ruget si Podurile. La Podul Sarii, in locul in care se aduna apele paraielor Poienita, Grecul si Cornetul, exista o zona bogata in sare, exploatata inca din cele mai vechi timpuri de catre vranceni. Dupa ce se strabat 4 km, de la Podul Sarii se patrunde in Valea Sarii, loc in care in anul 1853 se afla cel mai mare rezervor natural de sare din Vrancea. Urcand pe drumul serpuitor al Vaii Putnei se pot admira sate inconjurate de livezi de pomi fructiferi si de paduri de pini legendari. Decupate parca din tablourile lui Grigorescu, imaginile ulitelor reconstituie parca intr-un joc atemporal, scene de viata din batrana vatra a satului. Aici se pastreaza traditii vechi de sute de ani, pe aceste plaiuri casul se toarna inca in forme de lemn ori de piatra, iar oamenii mai stiu a impodobi frumoasele straie nationale. Ulitele prafuite, carutele poticnite in drum de greutatea butoaielor se contopesc parca laolalta pentru a naste in constiinta oamenilor dor de cantecul Mioritei si de doinele de vitejie ale inaintasilor.
La 75 km de Focsani, inaintand pe drumul serpuitor ce aluneca printre dealuri, se afla amplasata legendara asezare Tulnici. Situata in partea de nord-vest a Depresiunii Vrancei, la poalele de nord-est ale Muntilor Vrancei, localitatea este unica in toponimia romaneasca. Acest loc a fost denumit se pare dupa numele principalei indeletniciri a stramosilor care locuiau pe aceste meleaguri, aceea de a construi tulnice. La fel ca si in trecut, in aceasta zona se mai pastreaza inca mestesugul prelucrarii lemnului, precum si activitatile de pomicultura.
Dupa un popas in satul Tulnici, drumul continua spre una dintre zonele cele mai frumoase ale Vaii Putnei. Trecand pe langa satul Coza, soseaua strabate o padurice de Pinus silvestris, care strajuieste semeata intreaga vale, asemenea unui martor secular al faptelor din razesie sau a goanei haiducesti din inima padurilor. Din acest loc, se strabate zona de confluenta a paraului Tisita cu raul Putna si se trece printr-o vale ingusta, pentru a se ajunge intr-unul dintre locurile cu cel mai mare aflux turistic, Cascada Putnei. Supranumita de localnici „La Saritoare“, cascada incanta turistii prin spectaculoasele broderii stancoase care alcatuiesc trepte de piatra de diferite dimensiuni. Oranduite de maiestria naturii, „scarile“ muntelui lasa sa se rostogoleasca in valtori spumoase sau in clipociri domoale suvoiul celor aproape 4000 de litri de apa pe secunda. De o parte si de alta a cascadei, peretii stancilor rasfatate de soare poarta incrustate semne ale transformarilor naturale de mii de ani. Palcuri de ierburi pipernicite si arbori ce stau parca suspendati in stanca in virtutea inertiei sporesc grandoarea peisajului. Mai jos, coborand pe langa cascada se ajunge la o „laguna“ in miniatura, in ale carui ape limpezi se pot zari pastravi si plante acvatice vopsite parca in culorile Mediteranei. Pe abruptul din partea dreapta a cascadei se afla o flora de stanca rara, precum garofita, iarba surzilor, mierluta.
Inaintand spre comuna Lepsa, Valea Putnei se dezvaluie trecatorilor printr-o deschidere panoramica de o frumusete remarcabila. Strajuita pe dreapta de complexul muntos Tisaru, Valea Putnei a domesticit natura pentru a face loc de casa omului. Intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei, paraul Tisita a sapat o vale adanca ce poarta numele de Cheile Tisitei. Masurand 4,5 km lungime si aflata la o altitudine de 850 m, rezervatia naturala adapostita de cheile din apropierea comunei Lepsa este una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Inaintand in rezervatie, vizitatorul are posibilitatea de a admira specii rare de flora (floarea de colt), dar si specii de animale ocrotite prin lege (capra neagra si o pasare de dimensiuni mici, denumita fluturasul de stanca). Al doilea centru turistic dupa Focsani, comuna Lepsa detine o oferta diversificata de pensiuni, in aceasta zona putand fi organizate excursii de agrement la obiectivele de interes turistic din imprejurimi, precum si plimbari odihnitoare in regiunile impadurite, accesibile turistilor. Asezarea de la confluenta paraului Lepsa cu Putna s-a format din „odaile“ locuitorilor din Tulnici. Ca sat, Lepsa s-a constituit in secolul al XVIII-lea. Printre punctele de atractie ale zonei se numara si o crescatorie de pastravi, care reuneste 18 bazine pe o suprafata de 1200 mp. In aceasta pastravarie se cresc pesti pentru aprovizionare, dar si pastravi care sunt folositi pentru popularea altor zone din Vrancea, dar si din tara. Turistilor le este oferita posibilitatea de a cumpara peste chiar din pastravarie sau, daca acestia doresc sa manance intr-unul din restaurantele din zona, bucatari iscusiti sunt in orice moment pregatiti sa prepare specialitati din carne de pastrav sau produse culinare specifice Vrancei.
In apropierea satului Lepsa, amplasata intr-un cadru natural deosebit de pitoresc, se afla Manastirea Lepsa, purtand hramul „Nasterea Maicii Domnului“. Asezamantul este unul dintre cele mai vechi din spatiul vrancean, fiind ridicat in anul 1789 de localnici „pe cele doua ciosvarte de loc, facute danie de batranul Grigorie Gherman din Tulnici“. Daramata in 1927 si refacuta din lemn in 1936, aceasta manastire de maici a fost reinfiintata dupa anul 1989.
Ultima asezare din aceasta calatorie pe unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din Vrancea este satul Gresu, invecinat cu paraul de la care si-a luat numele. La fel ca si la Lepsa, si aici a luat avant agroturismul, pe teritoriul comunei fiind construite numeroase case de vacanta.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona