Podgoria Panciu - vinul domnitorilor
Articol
Aflat la 38 km de Focsani si la 18 km de Marasesti, orasul Panciu este situat in extremitatea estica a Carpatilor de Curbura, la poalele dealurilor Movila Panciu (278 m) si Chicerea (334 m). Inconjurata de fasiile de vie ce strajuiesc pivnitele domnesti, asezarea Panciu mai poarta inca parfumul vechiului targ in care poposeau la vreme de recolta voievozii, boierii si negustorii. Atmosfera linistita, ce prinde in mrejele ei pe oricine poposeste la Panciu in miez de toamna, aduce cu ea semnificatii aparte. Linistea din timpul zilei, impietrita parca in timp de lipsa zgomotelor specifice marilor centre urbane, poarta cu ea insemnele unui an bun pentru recolta, cand oamenii lasa deoparte treburile casei pentru munca la vie.
In scrierile datand din secolul al XVII-lea, asezarea Panciu apare mentionata sub denumirea "Crucea", localitatea fiind recunoscuta inca din acea vreme pentru cultivarea vitei de vie, din care se produceau cele mai alese vinuri din Tinutul Vrancei. Evolutia economica a orasului Panciu a fost determinata mai ales de activitatile de negot cu vin, dar si de disparitia in secolul al XVII-lea a Targului Putna si prin dezvoltarea la Focsani a unui important centru economic.
Cele mai vechi dovezi de vietuire umana in teritoriul de astazi al localitatii Panciu dateaza inca din paleolitic, in aceasta zona descoperindu-se unelte din piatra cioplita si diferite piese de ritual. Lucrarile de arheologie au scos la iveala vestigii apartinand culturii geto-dacice, obiectele identificate la Crucea de Sus reliefand gustul pentru frumos al populatiei autohtone si informatii cu privire la ocupatiile principale ale oamenilor, intre care viticultura a avut un rol semnificativ in evolutia economica a societatii din acea perioada. La inceputul secolului al XVII-lea localitatea a intampinat o perioada de regres economic din cauza faptului ca multe dintre terenurile din acest teritoriu au intrat, prin danii sau cumparari, in proprietatea Manastirii Bogdana. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in zona de la Crucea de Jos si Crucea de Sus activitatilor comerciale sustinute in special prin comertul cu vin li s-au adaugat si mestesuguri precum meseriile de blanar, ciubotar, tabacar.
Podgoria Panciu, formata din centrele viticole Panciu, Tifesti si Paunesti detine o suprafata totala ce depaseste 9500 ha. Primele mentiuni documentare referitoare la viile ce alcatuiesc in prezent podgoria dateaza de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Descrieri ale activitatilor viticole care se desfasurau in acest teritoriu apar mentionate si in documente straine, informatiile fiind consemnate de calatori de pe alte meleaguri, care, descoperind aceasta zona, au apreciat calitatea superioara a vinurilor si parfumul special al strugurilor de masa de la Panciu. In trecut, renumele podgoriei era asigurat de vinurile obtinute din soiurile traditionale precum Plavaie, Galbena, Babeasca Neagra, Feteasca Alba si Feteasca Neagra. In timp, au cucerit teren si alte soiuri, ca Feteasca Regala, Rieslingul Italian, Aligot, Sauvignon, Muscat Otonel, Pinot Noir, Merlot. In prezent, podgoria Panciu este profilata pe producerea in special a vinurilor albe-seci intr-o cantitate mai mare, a vinurilor rosii intr-o proportie mai redusa si in cantitati foarte mici a vinurilor aromate.
Nota de distinctie prin care s-a reflectat atat in tara cat si peste hotare adevarata personalitate a podgoriei Panciu este redata de producerea in aceste locuri a vinurilor spumante, care incununeaza cu succes salba de aur a vinurilor traditionale. Cel care a pus bazele procesului de fabricare a sampaniei de Panciu este inginerul Ion Pusca, care a creat unul dintre cele mai bune sortimente de sampanie romaneasca. Sampania de Panciu, obtinuta prin metoda „champenoise“, este foarte cautata, inclusiv pe piata internationala. In hrubele de la Panciu a fost destupata in anul 1958 prima sticla de sampanie produsa din strugurii acestei podgorii. Hrubele, descoperite intamplator in anul 1952, au fost sapate la 24 m in scopul asigurarii unor conditii optime de temperatura si luminozitate, care sa permita depozitarea si asigurarea procesului de invechire a sampaniei.
Hrubele, atribuite marelui voievod Stefan cel Mare, au fost construite din pamant lutos, care a fost intarit cu beton in anul 1949. Tot in acelasi an s-a realizat si instalatia de electrificare, hrubele fiind transformate in spatii pentru pastrarea vinurilor. Din anul 1968 s-a inceput popularea lor cu butelii de sampanie pentru invechire. Hrubele se compun dintr-un culoar central din care se ramifica un numar de 36 de galerii laterale ce masoara aproape 3 km. Capacitatea de depozitare a acestor coridoare este de 3 milioane de butelii, iar temperatura, constanta tot timpul anului, masoara 11-12 grade C.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona