Judetul Buzau, patria comerciantilor de chihlimbar
Articol
In Valea Buzaului s-a incoronat natura, pe acele plaiuri s-a izvodit imparatia dintre pamanturi si vazduh... S-au adunat la un loc paduri si dealuri pentru a dezvalui ochiului si sufletului omenesc maretia eternei stapane...

Pentru oricine a strabatut macar o data Valea Buzaului, amintirea calatoriei va ramane vie si va naste cu siguranta alte si alte chemari pe aceste meleaguri de o frumusete incredibila. Fie ca veti poposi in loc de campie pentru a va bucura de ospitalitatea oamenilor din zona, fie ca veti rataci pe dealurile de un pitoresc aparte in cautarea locurilor ferite de grupurile de turisti, descoperirea de noi semnificatii istorice si spirituale ale acestei zone va fi nesfarsita.
Pornind din orasul Buzau pe soseaua ce face legatura cu Brasovul, am urmat firul unui drum serpuitor ce ne-a purtat prin sate cu case de lemn si piatra, amplasate in decorul tomnatic al fructelor parguite. Privind pe ferastruica automobilului am admirat explozia de culori oferita de padurile zmaltuite de datina anotimpului si am privit oameni aflati la cules de nuci pe marginea drumului. Continuandu-ne traseul spre primul nostru popas de la Tabara de sculptura Magura, am trecut intr-o padure cu esente de fag, stejar, molid, pin, material lemnos ce era odata folosit pentru fabricarea hartiei creponate. Printre arbori am deslusit siluetele oamenilor aflati la cules de ghebe, scena care ne-a starnit intrebari despre specificul culinar al zonei si curiozitati legate de diferitele modalitati de preparare a acestui tip de ciuperci. Inaintand spre inima padurii si destul de ametiti de aerul tare si de indraznetele serpentine ne-am oprit la Tabara de sculptura Magura. Loc unic in tara prin bogatul ansamblu de sculpturi in aer liber, tabara din apropierea Manastirii Ciolanu insumeaza peste 256 de lucrari de arta executate in calcar provenit din cariera de la Ciuta. Traditia indelungata a cioplitului pietrei (specifica zonei Buzaului) a nascut in anul 1970 ideea „popularii“ acestei zone cu senzationale figuri realizate in piatra de catre artistii cioplitori de pe intreg teritoriul judetului sau de sculptorii recunoscuti pe plan national si in afara granitelor. Tot aici, in locul denumit sugestiv „Poiana Pinului“, localnicii, dar si cei veniti din alte zone campeaza la fiecare sfarsit de saptamana si fac drumetii spre schiturile si bisericile din zona. Copiilor le sunt oferite case de odihna si ateliere de sculptura de catre Administratia Taberelor Scolare Buzau, care organizeaza anual tabere de creatie al caror renume deja castigat s-a transformat in traditie. Celor mici le stau la dispozitie, pe toata durata vacantei, profesori care ii initiaza in arta sculpturii.
Aproape de tabara de sculptura, la poalele unui deal inconjurat de livezi de pomi fructiferi si de tufe de macese, este situata Manastirea Ciolanu. In incinta acestui asezamant monahal descoperim doua biserici, amplasate la o distanta destul de mica una de cealalta. Biserica veche (de proportii mai mici) poarta hramul Sf. Gheorghe si a fost construita de Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul, la sfarsitul secolului al XVI-lea. Ulterior, episcopul Chesarie ridica, in anul 1828, o biserica mai mare, cu hramul Sf. Apostoli. Manastirea Ciolanu mai adaposteste o colectie muzeala cuprinzand primele tiparituri ale Episcopiei Buzaului, icoane vechi, obiecte de cult, picturi de Gh. Tattarescu.
Reintorcandu-ne la punctul de ramificatie al drumului de unde am urcat spre Manastirea Ciolanu am admirat un basorelief impunator, ridicat in cinstea ostasilor lui Mihai Viteazul care au trecut vitejeste prin aceasta veritabila poarta de acces spre plaiurile Munteniei.
Pastrandu-ne traseul pe DN 10 ne-am continuat drumul din dreptul kilometrului 18 spre comuna Berca, primul nostru punct de reper spre Vulcanii Noroiosi. Dupa inca 10 km parcursi pana la satul Joseni, trecand prin satul Policiori am descoperit primul marcaj spre rezervatia naturala a Vulcanilor Noroiosi.
Urcusul destul de anevoios pe coama unui deal acoperit cu vegetatie stepica ne-a sporit curiozitatea si interesul pentru descoperirea celui mai spectaculos fenomen natural din tara noastra. Unici pe teritoriul Romaniei si foarte rar intalniti in lume, Vulcanii Noroiosi se constituie intr-o rezervatie geologica, botanica si peisagistica exceptionala, ce se intinde pe o suprafata de 25,40 ha. Aspectul vulcanilor, asemenea unor ridicaturi sub forma conica, formati prin eruptia la suprafata pamantului a gazelor degajate dintr-un zacamant de hidrocarburi care au determinat constituirea namolului, imprima acestei zone o atmosfera stranie, asemanatoare unui peisaj selenar.

La 70 km de Buzau, pe teritoriul comunei Colti, se afla amplasat Muzeul Chihlimbarului, in incinta caruia se poate admira una dintre cele mai spectaculoase colectii de chihlimbar de pe teritoriul tarii noastre. Spatiul expozitional, organizat cu sprijinul Muzeului de Istorie Buzau, prezinta obiecte de podoaba constand in inele, cercei, brose, dar si ustensile folosite la extragerea pietrei, documente originale despre istoria comunei, precum si elemente de arta populara si etnografie. Traditia exploatarii chihlimbarului din zona Colti dateaza inca din timpuri indepartate, cand localnicii sapau cu mijloace rudimentare in muntii din apropiere pentru a aduna cat mai multe pietre, pe care le foloseau in scopul comercializarii. Fiind uneori singurul mod prin care oamenii isi puteau asigura existenta, procesul de obtinere si prelucrare a chihlimbarului a sustinut multa vreme activitatea economica din zona. Localnicii au utilizat piatra pentru confectionarea obiectelor de podoaba, pe care femeile le purtau in zi de sarbatoare sau le pastrau pentru zestrea fetelor. Barbatii adunau bucati de chihlimbar de diverse marimi si culori in saculeti special confectionati, asteptand momentul cel mai prielnic pentru vanzarea lor la preturi cat mai bune. De asemenea, pietrele erau in trecut folosite ca obiecte de cult, oamenii avand credinta ca sporul casei, sanatatea si chiar momentul casatoriei erau influentate de purtarea unui talisman de chihlimbar.
In patrimoniul muzeal de la Colti se regasesc unelte de minerit, tarnacoape, harleturi, lampase, polizoare din lemn folosite la lustruirea obiectelor din chihlimbar. Tot aici, vizitatorii pot admira o colectie care cuprinde pietre semipretioase, flori de mina, agate ovale. Deosebit de interesante sunt si scoicile si frunzele fosilizate.
Urcand pe drumul destul de anevoios ce leaga comuna Colti de satul Alunis, am descoperit case de o frumusete aparte, rasarite parca in mijlocul gradinilor doar pentru a da de veste trecatorilor ca aici salasluiesc oameni. Am admirat capite de fan oranduite cu pricepere de localnici spre a nu fi daramate de vreo rafala de vant mai puternica, ce le-ar rostogoli inainte de vremea inserarii, cand se hranesc animalele. Aproape de varful dealului am descoperit o biserica mica, aflata intr-o simbioza misterioasa cu peretele de stanca din spatele ei. Decupat parca dintr-un film de Tarkovski, lacasul din satul Alunis este primul punct de plecare spre asezarile rupestre din aceasta zona.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona