Covasna - File de istorie
Articol
Teritoriul actualului judet Covasna a fost locuit, potrivit descoperirilor arheologice inca din paleolitic. Primele semnalari ale aparitiei omului dateaza de prin 40.000 i.H., cind primele grupuri umane patrund din sud si est in bazinul Riului Negru.

Primii locuitori stabili al regiunii sint purtatorii culturii Cris, veniti din spatiul balcano-anatoliano-pontic pe a carui baza se va naste prima cultura protourbana europeana: cercul cultural Cucuteni-Ariusd-Tripolie.
In epoca bronzului si a fierului timpuriu constatam o locuire permanenta in regiune, caracterizata de asezari mari intarite si necropole cu peste 500 de morminte.
Din perioada clasica, principalele centre dacice au fost descoperite la Covasna si Tipia Ormenisului.

O data cu cucerirea romana si organizarea administrativa a provinciei Dacia, in regiune sint instalate unitati militare in castrele de la Borosneul Mare, Bretcu, Comolau, Olteni. Retragerea administratiei romane din Dacia a lasat un vid de putere, fructificat de populatiile alogene (goti, carpi), care s-au asezat in fosta provincie.
Dupa plecarea acestor populatii, locuitorii regiunii sint slavii, care convietuiesc cu populatia romanizata, avind puternice legaturi comerciale si culturale cu Imperiul Bizantin. O data cu patrunderea maghiarilor in Transilvania si anexarea teritoriilor sud-estice, in secolul al XII-lea regiunea devine granita statut care se va schimba in cursul secolului urmator, incepind cu stramutarea secuilor in aceste teritorii. Locuitorii acestor tinuturi aveau sarcina de a pazi granita de sud-est a Regatului Ungar. Prima organizare administrativa bazata pe Scaune este mentionata in 1252, cind este amintit scaunul Sepsi, celelalte doua scaune, Kzdi si Orbai, fiind amintite abia peste un secol. Acestea apar impreuna, sub denumirea de tinutul Trei-Scaune, incepind din secolul al XV-lea, organizare care se va pastra (exceptind reforma administrativa esuata initiata de catre imparatul Iosif al II-lea) pina la sfirsitul secolului al XIX-lea, data organizarii comitatului Trei-Scaune.

Majoritatea localitatilor sint mentionate pentru prima oara in registrul de dijma papala din anul 1332-1333, iar o alta parte intr-o conscriptie din 1567.
Aflindu-se in calea principalelor drumuri comerciale care faceau legatura dintre Brasov si zonele de la est de Carpati, primele tirguri (viitoare orase, numite oppidum), sint amintite inca de la inceputul secolului al XV-lea: Bretcu, Turia (Tirgu-Secuiesc de azi), Sfintu Gheorghe. Dintre acestea, un rol mai important le va reveni oraselor Tirgu Secuiesc (important centru comercial si mestesugaresc aflat la granita cu Moldova, unde breslele apar in secolul al XVI-lea), respectiv Sfintu Gheorghe. Privilegiile acordate de catre regele Sigismund de Luxemburg si apoi de catre alti regi maghiari vor fi reconfirmate si in epoca Principatului, in special sub Gabriel Bethlen si Gheorghe Rakoczi I. si II..

In fata iminentelor atacuri otomane si tatare, secuii, cu cele trei ordine militare: primores, primipiles, pixidarius, vor participa, avind un rol important in toate marile campanii militare incepind cu secolul al XV-lea si pina la sfirsitul secolului al XVII-lea.
Dupa Razboiul de 15 ani (1593-1606), zona cunoaste o perioada de inflorire economica, stopata de invazia si distrugerile otomane din 1658-1661, cind intreaga zona a fost devastata.

Incheierea tratatului cu Imperiul Habsburgic (Diploma Leopoldina, 1691) si esecul revolutiei conduse de catre Francisc Rkczi II va duce la instaurarea administratiei austriece in Transilvania si implicit si in aceasta zona. In urma reorganizarii militare initiate de catre Imparateasa Maria Teresa prin organizarea dupa 1762 a regimentelor de granita, pina in 1848 la Sfintu Gheorghe, respectiv Tirgu-Secuiesc, a stationat un regiment de cavalerie, respectiv unul de infanterie. Este perioada in care cele doua orase pasesc pe calea modernizarii, prin aparitia marilor cladiri administrative si publice, a primelor spitale etc.
Rolul important pe care l-a jucat zona Trei-Scaune in revolutia din 1848-1849, participarea la evenimentele militare pina la sfirsitul verii anului 1849 reprezinta o parte importanta in istoria judetului.

Dupa 1867, regiunea a facut parte integranta din Imperiul Unit al Austriei si al Ungariei, aducind importante progrese pe plan economic si cultural.
Dupa Actul de la 1 decembrie 1918, regiunea a devenit parte integranta a Romaniei, fiind onorata de vizita regelui Ferdinand I.
Dictatul de la Viena a trecut
sud-estul Transilvaniei in cadrul Ungariei, pe teritoriul ei dindu-se lupte grele la inceputul lui septembrie 1944. Intre 1945-1967, vechiul judet a facut parte integranta din Regiunea Mures Autonoma Maghiara. O data cu noua reorganizare administrativa, vechiul judet Trei-Scaune a devenit judetul Covasna, fiind denumit astfel dupa statiunea balneoclimaterica omonima, foarte cunoscuta pe plan national.
Pe plan confesional, sub impulsul venit din centrele sasesti, in special Brasovul, populatia romano-catolica imbratiseaza reforma (in forma sa calvina si antitrinitariana), pe la jumatatea secolului al XVI-lea devenind majoritara. Abia masurile recatolicizante luate de catre Habsburgi dupa 1690 vor duce la relansarea comunitatilor catolice (si in forma Bisericii Unite cu Roma, respectiv cea greco-catolica) si a celor ortodoxe romane.

Pe planul invatamintului, statul se implica abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, pina la care data reteaua scolilor confesionale, mostenite din evul mediu si perfectionate in perioada Principatului, asigura educarea primara.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona