Cetatea Devei
Articol
Dupa ce se trece prin Parc si se parcurg scarile din piatra, se ajunge efectiv la Dealul Cetatii. Atentie, insa! Pe stincile calcaroase ale colinei se poate incalzi la soare vipera acumodytes (vipera cu corn) a carei muscatura nu lasa pe nimeni indiferent. Cetatea Devei, asezata in virful dealului, ofera in jur o larga priveliste ce se deschide pina la crestele Retezatului si ale Muntilor Apuseni. A fost construita pe la jumatatea secolului al XIII-lea. Din secolul al XV-lea mica fortificatie a fost mereu transformata si inzestrata apoi cu un castel, care a servit si ca resedinta a voievozilor. Castelul, dispus pe doua niveluri, era inconjurat cu doua rinduri de ziduri groase, intarite cu contraforturi. Din secolul al XIV-lea, cetatea apare ca un district militar valah, condus de cneji si nobili. Printre acestia este cunoscut cneazul Dobra, caruia regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, ii acorda conducerea cetatii in schimbul obligatiilor militare si a unui impozit anual. Ramine in posesia familiei Hunedorestilor pina in 1504, cind moare ultimul reprezentant al acestora, Ioan Corvin, fiul nelegitim al regelui Matei. In anii urmatori cetatea a avut de suferit in urma luptelor interne si a pericolului otoman. In toamna anului 1550, sub zidurile cetatii Deva este atacata si distrusa avangarda unei armate turcesti, in timpul luptei cazind insusi comandantul garzii, begul Feru. Un alt atac al turcilor a avut loc in anul 1557, in urma caruia cetatea este ocupata de sultanul Soliman cel Mare si predata reginei Isabela si fiului ei, Ioan Sigismund. Ceva mai tirziu, pe la 1600, Mihai Viteazul, insotit de o ceata de ostasi care i-au ramas credinciosi dupa esuarea incercarii sale de a uni tarile romane, a pornit spre curtea imperiala din Praga, trecind prin Deva. In cetate a fost insa intimpinat cu focuri de arme, aici aflindu-se multi dintre potrivnicii sai, printre care si principele Sigismund Bathory. Dupa ce a fost cucerita de catre generalul Gheorghe Basta (1601) si mai ales dupa 1687, importanta militara a cetatii s-a pierdut. Trecuta succesiv in proprietatea unor familii nobiliare, a fost pina la urma vinduta la licitatie (1800). Cetatea a fost insa martora rascoalei de la 1784 condusa de Horia, Closca si Crisan, nobilii refugiati aici fiind asediati un timp de taranii iobagi rasculati. O intimplare norocoasa face ca pentru scurt timp cetatea sa se redestepte la viata. Astfel, pozitia acesteia l-a facut pe imparatul Francisc I (care calatorea prin Transilvania impreuna cu imparateasa Carolina Augusta) sa se ocupe de restaurarea sa. Numai ca, in 1849, o explozie a prafului de pusca din magazie i-a aruncat zidurile in aer. Si, de atunci, cu adevarat s-a ales praful! Zidurile ramase s-au macinat de vreme, buruienile au napadit prin fiecare crapatura, iar vinturile puternice au desavirsit lucrarea. Au ramas insa amintirea unor vremuri apuse si puterea de simbol al orasului. Si daca n-a durat cit Roma celor sapte coline, o fi si pentru ca legenda atribuie zidirea cetatii unor pitici harnici care locuiau pe alte meleaguri, dar care o vizitau din sapte in sapte ani. In lipsa lor, cetatea a fost ocupata de un fioros balaur cu sapte capete. Cu fortele lor, nici piticii nu l-au putut alunga si pentru aceasta l-au chemat in ajutor pe viteazul Iorgovan, care a urmarit balaurul pina la Dunare, in dreptul Portilor de Fier, unde l-a prins si omorit. Din singele lui veninos, spune legenda, s-a nascut musca colombaca.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona