Targul Zalaului
Articol
Dam de stire si facem cunoscut prin curprinsul scrisorii ca binecuvintam smerita rugaminte a credinciosului nostru parinte in Hristos, domnul Gabriel, episcopul Bisericii Albei Transilvane, si am hotarit sa incuviintam cu milostivire si sa harazim tirguri libere si anuale de fiecare sarbatoare
(1 august 1473, regele Ungariei si al Boemiei, Matei Corvin).


Municipiul Zalau de astazi se numara printre putinele localitati atestate documentar inainte de sfirsitul primului mileniu.
Prima consemnare scrisa cu privire la Zalau o gasim in cronica maghiara intitulata Gesta Hungarorum. Vorbind despre patrunderea maghiarilor dinspre Ungaria spre Transilvania, avansind spre munti, cronica arata ca armata condusa de Tuhutum a trecut pe la Zalau: Atunci, Tuhutum si fiul sau Horca, plecind de la Zalau, au ajuns in partile Mesesului. Aceeasi cronica, descriind venirea maghiarilor in Salaj, mentioneaza ca au gasit aici o populatie numeroasa, care a facut probabil parte dintre formatiunile politice prefeudale conduse de voievozii Menumorut si Gelu. Aceste mentiuni atesta faptul ca localitatea Zalau exista ca asezare in jurul anului 900. Prima atestare documentara cu data certa referitoare la existenta Zalaului a fost facuta in registrul Scaunului de judecata din Oradea, in anul 1220, si are un continut referitor la stabilirea hotarelor unor terenuri.
Dintre documentele emise in secolul al XV-lea, cel mai important pentru localitatea Zalau este actul datat 20 ianuarie 1473, din Buda, prin care regele Matei Corvin scutea populatia si pe toti locuitorii tirgului Zalau de plata tuturor vamilor si tricesimelor in cuprinsul tarii, acestia fiind saraciti de pradatorii si tilharii ascunsi in partile acelea. Acest document este deosebit de important intrucit el constituie actul de nastere al orasului, atestind existenta comunei urbane Zalau - oppidum Zylah. Drepturile acestea au fost reconfirmate in anii 1496 si 1519, iar cele obisnuite anterior au fost intarite in anii 1493, 1518, 1530 si 1556 de catre regii Vladislav al II-lea, Ludovic al II-lea, Ioan Zpolya si Isabella, care se refera la scrisoarea lui Matei Corvin cu privire la tirgul Zalau si privilegiile sale. Textele documentelor de reconfirmare sint similare, cu urmatorul continut: ..(Se) porunceste tuturor prin teritoriile si mosiile carora trec cetatenii, oaspetii si populatia tirgului Zalau, din Comitatul Solnocul de Mijloc, cu marfurile pentru a-si cistiga cele necesare traiului, ca nimeni sa nu cuteze, la cererea oricui (ar fi), sa judece, sa constringa la judecata, sa sechestreze sau sa le opreasca marfurile, mai cu seama pentru datoriile, infractiunile si excesele altora. Cei ce au vreo pricina cu ei, oamenii sau familiarii lor sa-i urmareasca in fata judelui si juratilor tirgului Zalau. Acest drept dadea independenta economica orasului, intr-o vreme in care nobilii si suzeranii conduceau autocrat.
Privilegiile au favorizat dezvoltarea economica absolut independenta a Zalaului, cu toate ca acesta se afla in posesia episcopilor catolici. Ca urmare, tirgul Zalau se bucura de anumite privilegii fata de alte localitati, care au favorizat din plin dezvoltarea sa. Aici au inflorit mestesugurile si comertul, tirgurile anuale din Zalau fiind bine cunoscute in tinuturile invecinate. Conducerea si administratia orasului erau obligate sa garanteze siguranta cetatenilor care veneau cu marfuri la aceste tirguri sau pentru cumparare de marfuri.
Este in acelasi timp capitala culturala a judetului, fiind orasul salajean cu cele mai multe si mai vechi biblioteci. Dintre ele, cea mai veche este Biblioteca documentara, organizata de vechea Scoala reformata din Zalau (1646), fiind detinatoarea a peste 40.000 de volume, intre care se gasesc si carti vechi si unicate din diverse tari ale Europei secolelor XVII-XIX.
Dintre edificiile care pot fi vizitate amintim: Primaria municipiului Zalau (fostul tribunal si prefectura), construita la sfirsitul secolului al XIX-lea; Cladirea Transilvania (fostul teatru orasenesc), construita in mai multe etape, inceputa la sfirsitul secolului al XIX-lea si terminata la inceputul secolului XX; Colegiul National Silvania (fostul Colegiu reformat), construit in trei etape: 1860, 1903 si 1925; Biserica romano-catolica si Casa Parohiala, construite in 1878; Scoala cu clasele I-VIII Simion Barnutiu (fosta Scoala de fete) construita in anul 1895; Galeria de Arta Ioan Sima (fosta banca), constructie terminata in anul 1910, careia i s-au adaugat spatii noi in 1983; Catedrala ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului; Centrul Militar (fosta Cazarma Dragalina), Biblioteca Judeteana Ionita Scipione Badescu, si Centrul de Librarii - cladiri de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, centrul vechi al orasului fiind in stil secession, care ii confera o arhitectura impresionanta si un farmec aparte. In parcul central se afla Grupul statuar Wesseleny, opera a sulptorului Fdrusz, inaugurat in 1902.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona