Obiceiuri de iarna in Salaj
Articol
In comunitatile traditionale salajene obiceiurile de iarna sint bine reprezentate, avind o pondere deosebita in seria manifestarilor de factura cultica. In toate satele din aria mentionata, in ajunul Craciunului se desfasura colindatul, obicei menit sa asigure un an rodnic si sanatate tuturor membrilor comunitatii. Obiceiul presupunea organizarea participantilor in una-doua cete, alcatuite, in mod obisnuit, exclusiv din feciori si barbati. Trecind obligatoriu pe la fiecare casa, sau numai pe la casele cu fete (in functie de sat) ceata cinta o corinda, juca fetele si nevestele tinere din casa gospodarului, isi primea darurile si pleca mai departe. Dupa ce intreg satul era strabatut, ceata de feciori se destrama si urma colindatul pe grupe mici, practicat intre rude, prieteni si vecini.
Un alt obicei specific acestei perioade era colindatul cu turca, practicat in tot intervalul cuprins intre Craciun si Anul Nou. Pe clontul ei de lemn se fixau de git coarne de tap sau caprior si se atirnau zurgalai, margele, panglici, iar corpul purtatorului era acoperit cu o cuvertura de lina rosie.
In dimineata zilei de Craciun se practica obiceiul cocutatului", copiii satului mergind in fiecare casa, unde urau belsug si primeau cocuti sau nuci. Cocutii pentru baieti erau rotunzi si gauriti in mijloc, iar cei pentru fete erau alungiti si se numeau pupeze.
In unele sate se umbla si cu buhaiul, mugetul taurului fiind imitat prin tragerea repetata a unor fire ude din coada de cal, printr-o gaura taiata intr-o piele de capra ce acoperea fundul unui toc (putinica).
Unul dintre cele mai interesante obiceiuri legat de aceasta perioada este vergelul". Acesta reprezenta prima petrecere cu joc organizata dupa terminarea postului si inceputul cislegilor. La vergel participau toti tinerii satului, acestia trebuind sa duca la gazda vergelului diferite produse alimentare din care se pregateau de catre fetele tinere diverse mincaruri. La vergel tinerii veneau de regula perechi, insa in unele cazuri veneau si feciori din alte parti ale satului care nu erau invitati, dar aveau intentia sa se imprieteneasca cu o fata ce participa la petrecerea respectiva. Vergelul se termina dimineata, iar in dupa-amiaza aceleiasi zile se organiza dansul vergelului, la care participau si unele familii din sat ce trebuiau sa plateasca o taxa.
La fel de interesant este si obiceiul umblarii cu turaleisa, in trecut fiind extrem de raspindit in satele salajene; reunind copii cu virstele cuprinse intre 6 si 13 ani, obiceiul era practicat in seara de ajun a Bobotezei. Fiind organizati in grupuri, copiii isi pregateau imediat dupa Anul Nou o traista si o talanga, precum si sumanul si cojocul pe care trebuiau sa le poarte pe dos. Colindatul satului se incepea dupa asfintitul soarelui; se pleaca pe la case si se striga in grup: lasati cu turaleisa dupa care, la gospodariile unde erau primiti, grupul trebuia sa inconjoare casa si acareturile facind uraturi de belsug si sanatate, pe fondul zgomotului produs de talangi. In casa, copiii inconjurau masa de 12 ori, pentru ca in toate cele 12 luni ale anului gospodaria sa fie imbelsugata. In schimbul urarilor ei primeau de la gospodina poame, adica prune uscate, mere si nuci.
In prezent, obiceiul colindatului se mai pastreaza inca, dar numeroase datini si traditii s-au modificat in timp.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona