Turnurile Cetatii
Articol
Nu putem pleca din Sibiu fara sa vedem citeva dintre cele 39 de turnuri si bastioane de aparare. Si, cu scrupulozitatea unui general ce-si inspecteaza tabara (sau intariturile), am pornit strategic. Am plecat tot de la Turnul Scarilor, am trecut in revista turnurile de la Casa Piata Mica nr. 23, am depasit Turnul Scarii Aurarilor si am ajuns la Turnul Archebuzierilor (ulterior al Postavarilor). Ridicate din piatra si caramida, meterezele de la primul nivel, in forma de gaura de cheie, au fost realizate special pentru posibilitatea focului de archebuze. La citeva zeci de metri, Turnul Olarilor (secolul al XVI-lea) unea printr-un zid de aparare cetatea cu Turnul Dulgherilor, construit in forma circulara. La doi pasi, construit in plan semicircular, cu ziduri de caramida, Turnul Gros aminteste de vremurile cind, pe la 1600, de aici se trageau salvele de tun catre potrivnicii cetatii. Ceva mai in fata, prin 1551, a fost construit Bastionul Haller. Si, mai sus, in Parcul Tineretului, pe Str. Manejului, ramine sa aminteasca de vremurile apuse Turnul Barbierilor. Am trecut pe linga Biserica Ursulinelor (ridicata de calugarii dominicani) si, trecind pe strazile Liviu Rebreanu si Rotarilor, am poposit in fata Turnului cu Pulbere din Str. Ocnei. Asa cum arata si numele, turnul era folosit pentru depozitarea prafului de pusca, fiind azi situat in curtea unui grup scolar. Din punct de vedere cronologic, acesta a fost conceput spre mijlocul secolului al XVI-lea. La mica distanta, pe Str. Zidului, se afla Turnul Pietrarilor, care, de asemenea, era folosit pentru pastrarea pulberii. Obositi, dar mai mult decit multumiti, am plecat convinsi ca istoricii au dreptate cind spun ca Cetatea, numita si orasul rosu, n-a fost niciodata cucerita, desi turcii au asediat-o in nenumarate rinduri. Sibiul ramine undeva, in urma, ca o cetate inexpugnabila. Si va mai fi poate, in timp, inca multa vreme... inexpugnabila. Si va mai fi poate, in timp, inca multa vreme...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona