Cetatea Neamtului
Articol
De mult timp mai aproape de cer decit de oameni, rostuita pe un virf de deal, pe un colt de stinca de mai bine de sase secole, cetatea Neamtului, intunecata si parasita, isi poarta singuratatea cu trufia cu care sute de ani n-a fost calcata de picior de dusman, raminindu-i pina azi adinc infipte in pamint temeliile. Si pentru asta "raspunzatori" sint voievozii ce-au ctitorit-o si-au aparat-o cu pretul vietii a zeci de mii de moldoveni ce i-au inrosit cu singe zidurile atunci cind tara a voit-o. Cind intri in cetatea acum locuita doar de gizele pamintului si de pasarile vazduhului, si te prelingi ca o umbra pe linga ziduri, iti vine sa dai din cap si sa saluti toate umbrele care cu sute de ani in urma au calcat in picioare acelasi pamint. Caci in Cetatea Neamtului nu multe sint de vazut, cit mai ales de simtit. Si nu e putin lucru sa simti si sa stii ca prin aceste incaperi fara acoperis prin care treci, cindva Petru Musat isi plimba, pasind apasat, hlamida stralucitoare, iar Stefan cel Mare isi inclina, in semn de atac, sceptrul batut in pietre scumpe. Incaperile sintde fapt niste ziduri fara tencuiala, turnurile de aparare sint demult prabusite la jumatate, iar pivnitele domnesti nu mai au de veacuri in ele butoaiele pline cu vinul dulce al viilor. Ca si cetatea Sucevei, Neamtul a fost tot o ctitorie a lui Petru Musat, care supraveghea drumul dinspre trecatoarea Carpatilor - Tulghes - si drumul spre Suceava. Cetatea are in colturi patru turnuri patrate, iar la nord-est turnul portii. Din cladirile aflate in interiorul cetatii pe laturile de est, sud si vest, n-au ramas decit unele ruine. Si tot ca la Suceava, nucleului fortificat din timpul domniei lui Petru Musat, domnitorul Stefan cel Mare i-a adaugat al doilea rind de ziduri, construit spre nord, singura parte mai expusa atacurilor dinafara. Totodata, Stefan a mai inaltat zidurile vechi pina la 20 m, a taiat legatura dinspre coama dealului, de la nord, printr-un sant artificial peste care a construit un pod lung, pe noua picioare puternice, din piatra, inalte de circa opt metri (patru dintre aceste picioare se mai vad si azi). Si tot ca Suceava, ca urmare a intariturilor sale, cetatea s-a dovedit a fi in curind inexpugnabila: Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, dar in cetatea Neamtului nu a putut patrunde cu ostile sale in 1476. Insusi regele polon Jan Sobieski, cel care a salvat Viena de impresurarea turceasca, a stat si-a tremurat de minie sub zidurile de la Neamt, cu toata oastea lui, zile in sir, dar in cetate n-a putut patrunde decit prin inselaciune. Spre deosebire de alte intarituri militare, cetatea Neamtului a fost locuita in permanenta, avind o curte domneasca restrinsa. Dar si aici facliile s-au stins incet, zilele au devenit mai lungi si noptile mai pustii, pina cind doar vintul, ploile sau zapezile mai dau zvon printre zidurile crapate. Insa nu pleci mai departe fara sa gindesti ca, aici, "pe o stinca neagra, intr-un vechi castel", un timp s-a facut si s-a desfacut o parte din istoria zbuciumata a Moldovei.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona