Batrinul tei al lui Eminescu
Articol
Eminescu n-a visat in fata nimanui. Avea o pudoare cu dimensiuni de munte abrubt, asasin pentru turisti. Nu crede ca visa asa cum stai dumneata in fata fotografului, nici cum te rezemi in cot de balustrada lojei, la concertul fara muzica melodioasa! La stinga aleii, sub un chiosc circular, necheaza fanfara militara. Fata-n fata cu chioscul alamurilor, de cealalta parte a aleii, un pavilion cu ferestre colorate transporta in aceasta gradina, nu departe de faimosul tei, visul cu halbe de bere, sirop, gustari in scobitoare, sprit si alune americane. Asa arata parcul in vremea tineretii lui Teodoreanu, si, daca am fi malitiosi, am spune ca asa arata si astazi. Or, chiar daca ar arata asa, in nici un caz starea de spirit a celor ce vin aici nu e asemanatoare cu cea descrisa mai sus. Azi vizitatorii sint batrinei cu nepoti, parinti cu copilasi si indragostiti carora nici nu le pasa de nimeni si nici nu sint vexati de geometria ori topografia parcului. Caci in orice anotimp al anului, sub teiul lui Eminescu, tinerii visatori ieseni fac inhalatii eminesciene.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona