Orasul culturii
Articol
Un oras nu e intelectual prin numarul cladirilor culturale, unde invataceii tineri deprind sa tina condeiul si sa deschida gura, ci prin marile personalitati care, cu inaltimea lor meditativa si dominatoare, imprastie ca o aroma, pina departe, si duhul orasului in care s-au format. Decenii intregi s-au ridicat generatii dupa generatii intre zarile iesene, visind cu stelele, trudind cu slovele, faurind o aureola strict ieseana. Insa ieseana a fost si armonia Eminescu, si zvonul Creanga, si zeflemeaua cu monoclu Petrache Carp, si gravitatea statuara Maiorescu, si zimbetul Alecsandri, si veninul tonic Gheorghe Panu. Ca sa nu mai vorbim de zimbrul Moldovei, Sadoveanu. Junimea" cu a sa Convorbiri literare" acel amestec de cultura si bun-simt, de entuziasm si ironie, de credinta si scepticism e templu moldovenesc, cladit intre zarile iesene. La fel si Viata contimporana" condusa de neobositul Garabet Ibraileanu. Si daca la Viata contimporana" (sau romneasca) erau redactori sau colaborau figuri ilustre precum: Topirceanu, Demostene Botez, Paul Bujor, Mihai Ralea, Philippide, Otilia Cazimir, Hortensia Papadat-Bengescu, cea mai evidenta personalitate era, desigur, conu MihaiL Sadoveanu. Despre acesta, Ibraileanu povestea la un moment dat unui confrate mai tinar: Domnule, toata valea Moldovei, toata lunca Siretului sint Sadoveanu. Acolo te descoperi in fata artei lui Sadoveanu. Asta inseamna literatura: sa-ti apartina natura. Sadoveanu e cel mai pur arcus al prozei romnesti. Moldova, toata Moldova, e vioara pe care cinta Sadoveanu... Luna pe care o vezi rasarind la Agapia deasupra brazilor negri, <>, e a lui Eminescu. Nimeni nu i-o poate lua. El o daruieste plina, de cite ori rasare, lumii romnesti. Sadoveanu a daruit Romniei valea Moldovei si lunca Siretului... E teribil omul acesta, domnule! Are ochi mici de elefant si vede tot, nimic nu-i scapa. Am calatorit odata, cu el si alti amici, pe Bistrita, cu plutele. Eram scandalizat! Eu ma agitam ca un negustor de haine vechi care se tirguieste, pe cind Sadoveanu juca poker, pe Bistrita. Nu se uita la nimic. Nu vedea nimic. Fierbeam! Sa-l auzi pe Sadoveanu la Toance, in loc sa urle, ca spune placid: Full de popi!. Ei bine, domnule, peste o saptamina imi trimitea o nuvela pentru revista. Vazuse tot, domnule! Nimic nu-i scapase. Inghitise Bistrita cu Toance cu tot, pe cind juca poker. Pina si un cuc, pe
care-l auzisem cintind in timpul drumului, cinta in nuvela lui <>, asa cum cintase in natura. Vezi, domnule, asta-i batrinetea: pornesti cu landoul de la Pascani, si-n loc sa ajungi la Ceahlau, ajungi la Eminescu si la Sadoveanu!" Asa erau cei ce au dat faima Iasiului: uriasi in maretia lor spirituala! Astazi doar muzeele si nume de universitati (si Iasiul are nu mai putin de cinci universitati!) le transporta spiritul
dintr-un timp in altul facindu-i vii, cum vie le este prin veacuri opera. Douasprezece case-muzeu, cu obiecte si mobila din timpul vietii, sint ca altarele pagine la care sufletele evadate din imparatia intunecatului Hades vin peste zi sa ia ofranda: bucuria de a vedea turistii vizitindu-le incaperile.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona