Dunarea salbatica de la Cazane
Articol
Strabatind Europa de la vest la est, binecuvintind malurile a cinci tari, Dunarea si-a "sculptat" o monumentala poarta de intrare pe teritoriul tarii noastre, un adevarat arc de triumf: Cazanele. Si daca Egiptul are Nilul, noi avem Dunarea, iar daca Nilul are Victoria, Dunarea are Cazanele: acolo unde fierb pina-n adincuri apele.

Cazanele, sau "Clisura" Dunarii, constituie portiunea cea mai strimta si cea mai spectaculoasa dintre cei 50 km ai Defileului Dunarii, sapat de apa intre muntii Almajului si Miroc, pe malul sirbesc.

Pentru oricine ajunge in Cazane, prima senzatie pe care-o incearca este aceea de adinca si nedisimulata uimire. Un "Oh!" scos din adincul pieptului o dovedeste. Urmeaza apoi senzatia a doua, aceea de palida nimicnicie fata de lucrarea la modul absolut a naturii. Caci "reprezentatia" data de ape si munte intrece orice "punere in scena" a omului. Cu o lungime de zece km, Cazanele, sau "Clisura" Dunarii, constituie portiunea cea mai strimta si cea mai spectaculoasa dintre cei 50 km ai Defileului Dunarii, sapat de apa intre muntii Almajului si Miroc, pe malul sirbesc. S-ar parea ca denumirea de "Cazane" a fost data locului de catre pescarii ce asemanau apele involburate si curentii puternici cu bulboane adinci si viituri repezi, cu clocotitul apei ce fierbea in ceaunele si cazanele lor pescaresti. Caci locul isi poarta pe buna dreptate numele. Intrarea in Cazane se face la numai citiva kilometri dupa ultima casa a satului Ieselnita si este marcata pe malul sirbesc de Tabula lui Traian - placa comemorativa cioplita in marmura, ce evoca trecerea drumului sapat de legiunile romane in mersul lor spre Dacia. Amplasata odinioara cu 50 m mai jos, la nivelul drumului roman, ea a fost decupata din stinca si ridicata, aflindu-se astazi chiar la buza apei. Accesul la tabula nu se poate face decit pe apa, soseaua de pe malul sirbesc trecind cu mult pe deasupra, la capatul unui perete vertical de stinca. Odata trecuti de tabula, putem spune ca sintem in Cazane. Brusc, peretii de stinca se apropie, verticalele se ridica mai amenintator din apa, iar puterea curentului incepe sa se faca tot mai tare simtita. Deocamdata nu sintem decit in Cazanele Mici. La mijlocul lor, un mic viaduct sare peste Valea Mracovei. De pe el se poate admira ebosa portretului in stinca al lui Decebal. De dimensiuni impresionante (aproape 60 m), acesta a fost cioplit de o echipa de alpinisti chiar in peretele vertical al muntelui. Imediat dupa acest viaduct se inalta, de citiva ani, Manastirea Mraciunea, in memoria Manastirii Rosii, lacas de o rara frumusete, aflat odinioara la intrarea in vale, astazi la citiva zeci de metri sub apa. De aici si pina la iesirea din Cazanele Mici dinspre golful Dubovei, Dunarea este strajuita de pereti verticali ce surplombeaza adesea soseaua si inregistreaza, in anumite locuri, adincimile ei maxime. Pe o portiune de aproape doi km, distanta dintre maluri nu este mai mare de 200 m. Adincimea medie este de 350 m, insa exista si citeva locuri in care nimeni nu a dat de fund cotloanelor si galeriilor sapate de apa in inima muntelui.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona