Manastirea Vodita
Articol
Cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" si vegheata de mila si marinimia acesteia, manastirea Vodita se afla la doar 17 km vest de Drobeta-Turnu Severin. In principiu, drumul pina la acest lacas se abate 1 km de la Dunare, pe Valea Voditei sau pe firul apei cu acelasi nume. La poalele unui deal imbracat in straiul verde al padurilor, se vad o parte din ruinele vechii manastiri, un portal din caramida, ros de vreme, batut de vinturi si udat de ploi, ca un fel de arc de triumf al spiritualitatii locului. Caci nimeni nu a trecut pe sub el fara sa aiba senzatia duala ca masoara spatiul si timpul in aceeasi clipa fulguranta. Si la unii s-a adaugat, poate, in spiritul credintei si adincimea sufletului. Portalul este un insemn al primei manastiri medievale din Tara Romaneasca, ctitorie din 1370 a sfintului calugar Nicodim si a lui Vladislav (Vlaicu Voda). Recunoscuta ca autonoma, in scurt timp a fost inzestrata cu mosii si venituri, devenind un puternic centru al ortodoxismului. Ea a fost distrusa in 1524, in timpul atacurilor turcesti, o data cu cetatea Severinului. Constructia a fost ridicata pe ruinele unei biserici mai vechi, Vodita I. Aceasta biserica initiala, ale carei urme au fost descoperite sub pavimentul ruinei Vodita II, la o adincime de 0,5 metri, avea un fundament din bolovani legati cu motar si pereti cam de 1 metru grosime, fiind construita pe la sfirsitul secolului al XIII-lea sau inceputul secolului al XIV-lea. Mesterii Voditei II au folosit materiale locale, adica pietre romane de calcar din fostul oras Drobeta, situat in vecinatate, si piatra de cariera din munti. S-ar parea ca manastirea era lipsita de ornamente sculptate, insa triconcul Vodita II a avut o valoare deosebita, caci va constitui, pentru veacurile urmatoare, modelul preferat al arhitecturii bisericesti din Tara Romaneasca. Lucrarile pentru renasterea Voditei au inceput dupa 1991, prin initiativa Fundatiei "Vodita", multi enoriasi din judetele Mehedinti si Caras Severin contribuind la ridicarea bisericii si cladirii calugarilor si la dotarea acestora.

Schitul Topolnita
Cu hramul "Sf. Ioan Botezatorul", asezat tot la poale de dealuri, schitul Topolnita este singurul care fiinteaza in judetul Mehedinti. Cu ziduri groase si turn de intrare, ridicate din piatra, inaltat pe valea incintatoare a riului Topolnita, intr-o pozitie dintre cele mai frumoase, schitul are toate atributele ce se cer unui lacas des vizitat. Se afla in comuna Izvorul Birzii, la 22 km nord de Turnu Severin, pe locul vechiului schit ridicat de calugarul Nicodim care, dupa ce a ctitorit manastirea Vodita, a continuat un plan pentru mai multe lacasuri in aceasta parte de vest a Olteniei. Mai tirziu, schitul cu mosiile aferente a fost daruit de Matei Basarab agai Lupu Buliga, invingatorul cazacilor si al moldovenilor in lupta de la Finta (1653), care l-a si refacut.
Schitul, asa cum se vede astazi, a fost ridicat de acest boier in 1646. Pictura in stil bizantin a ramas in grija fiului sau, Curia. In 1860, biserica a fost restaurata, iar in 1927 Comisia Monumentelor a adaugat corpuri de chilii. In schit s-a gasit si un altar roman din calcar al lui Iulianus Herculanus (care a trait 80 de ani) si al familiei sale. Aici, dincolo de semnele istoriei sint semnele Dumnezeirii, caci asezat departe de viata sociala a oamenilor si de preocuparile lor marunte, schitul are intre zidurile lui binecuvintarea Tatalui Ceresc. Si nimeni nu trece dincoace de porti fara sa o simta...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona