Cismigiul de azi
Articol
Spre sfirsitul secolului al XIX-lea a fost montat la intrarea principala in Cismigiu, vizavi de Primaria Sectorului 5, unul dintre primele chioscuri de ziare din Capitala. Astazi, poate fi admirat si considerat a fi "kilometrul 0 al Cismigiului". Caci de aici incepe, de regula, plimbarea prin Cismigiu. Si cine intra in el, vara sau iarna, il gaseste mereu cu portile deschise, macar si pentru faptul ca nici nu are porti, ci doar garduri de imprejmuire. Oricum, orice provincial care poposeste mai mult in Bucuresti, nu se poate sa nu treaca prin uriasa gradina publica, macar pentru a se lauda ca "a vazut Bucurestiul". Si se asaza pe o banca, mirosindu-i a primavara sau a vara", in functie de anotimp, se delecteaza privind liceenii, care-si iau o pauza mai lunga, de la Liceul "Gheorghe Lazar" din apropiere (reeditind anual romanul "Cismigiu & Comp."), sau ingurgiteaza cu noduri seci aroma de mici sau friptura venita de la restaurantul "Monte Carlo", de pe malul lacului. Apropo de mirosuri! O atractie deosebita a Cismigiului a fost dintotdeauna restaurantul in stil romanesc ridicat de arhitectul Ion Mincu si botezat "Monte Carlo". Bombardat in timpul razboiului, restaurantul a fost refacut, pastrindu-i-se numele. Si astazi, localul, cu terasa amplasata pe malul lacului, continua sa atraga clienti dornici de a fi serviti intr-un cadru special. Mai departe, omul nostru ajunge, tinind dreapta, la un restaurant mic aflat linga debarcader, iar linga pod, trece de "coltul sahistilor", se uita cum se zbenguiesc copiii in spatiul amenajat special si ajunge la "Izvorul lui Eminescu", unde si astazi oamenii vin sa ia apa. In partea dinspre strada Schitu Magureanu a fost amenajata, intr-un spatiu plin de verdeata, o rotonda ce poate fi admirata si astazi: Rondul Roman. Inaugurat in 1943, rondul este constituit din busturi cioplite in piatra, asezate pe socluri inalte, reprezentind chipurile marilor nostri oameni de cultura: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, George Cosbuc, St.O. Iosif, Ion Creanga, Al. Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, B.P. Hasdeu, N. Balcescu si V. Alecsandri. Dupa ce trece de rond, "provincialul" o ia agale pe linga "cascada", care face bucla parcului, si intra pe o alee, invers de cum a venit. Fara prea mult efort, ajunge la chioscul de la fanfara. Aici, cu mult timp inainte si chiar si azi, elevi ai scolii de muzica din cadrul armatei "exerseaza" muzica de promenada pe urechile ingaduitoare ale celor asezati pe banci sau in trecere. Cei care, de regula, beau o bere la fostul restaurant "Buturuga" au scapat, caci acest punct de deservire astazi nu mai exista. Mai sint doar porumbeii indrazneti care, in stoluri mari, vin sa inghita firimiturile aruncate de cei ce indragesc atitudinea lor domestica. Mai departe trece pe o alee bine umbrita, cu banci ale indragostitilor nepasatori, si iese spre Colegiul Gheorghe Lazar. Si pleaca acasa, ca sa povesteasca si altora ca, pe linga Bulevardul plin de cinematografe, Bucurestiul are un parc, cum numai "prin strainataturi" mai gasesti...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona