Sarbatoarea pascala in Bucovina
Articol
Niciunde, pe intregul pamint romanesc, nu veti gasi, pe un spatiu atit de restrins, atita bogatie de istorie si frumusete, atitea amintiri ale trecutului, precum in Bucovina - nord de Moldova, "ce intrece in imbelsugare si valoare toata cealalta parte a tarii", dupa cum spunea domnitorul martir, Grigore Ghica al III-lea.

Asemanata de catre calatorii straini cu "un nou Peru", numita "raiul Moldovei", de catre Mihai Eminescu, si "cheia Moldovei", de catre imperialii de la Viena, Bucovina - "vesela gradina si pamint binecuvintat de Dumnezeu" - este patria manastirilor cu fresca exterioara si templul de glorie al moldovenilor, in care isi dorm somn binecuvintat ziditorii de tara Dragos, Bogdan, Alexandru, Stefan Cei dintii crestini au sapat aici biserici, in inima de munte, intru propavaduirea cuvintului lui Dumnezeu, iar voievozii moldavi au zidit, in slova de piatra, imn de slava pentru fiecare victorie cistigata impotriva necredinciosilor.
Numita adesea "Mica Elvetie", gratie bogatiei sale peisagistice, Bucovina este, in egala masura, "tara" unor oameni curajosi, demni si mindrii, ce respecta cu strasnicie sarbatorile crestine si datina strabuna. In Bucovina, Pastele ramine cea mai de pret sarbatoare din calendarul festiv ortodox. Este cea mai mare, mai insemnata, mai sfinta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, asteptata, si astazi, cu nerabdare, de intreaga suflare comunitara.
Tinut legendar si leagan de civilizatie, Bucovina pastreaza cu mai multa acuratete, dragoste si intelepciune obiceiurile ce jaloneaza principalele momente ale asa numitului ciclu pascal, ce debuteaza odata cu Lasatul Secului, se deruleaza pe parcursul Postului Mare, cunoaste maximum de concentrare in Saptamina Mare, in momentul propriu-zis al Invierii si al Saptaminii Luminate, si se incheie la Duminica Mare.
Prima zi de luni din Postul Mare este numita si astazi Lunea Curata, pentru ca in aceasta zi se spalau cu lesie (si cu spirit de raspundere) toate vasele folosite la prepararea mincarilor de post, pentru a le "curata de dulce". Tot atunci gospodinele preparau borsul de putina. Pentru a fi sigure de reusita, mamele isi trageau odraslele de par sau de urechi, strigind cu incrincenare: "acru-i borsua ", pentru ca numai in felul acesta succesul era garantat. Si pentru ca nu cumva Michiduta sa se apropie de borsoaica (vasul in care se prepara borsul) sau sa se scalde in licoarea indispensabila postului, grijulii, bucovinencele inconjurau vasul cu un bracinar de mire cast, apoi descintau si aruncau in putinica trei carbuni aprinsi.
Tot in Lunea Curata, femeile faceau Spolocania, adica se adunau mai multe la un loc si consumau bors holtei (fara legume si carne), cu piine sau mamaliga rece, pentru a-si curata gura si gitul de ramasitele mincarilor de frupt si pentru a se pregati, astfel, de post.
In cea de-a 24-a zi a Postului Mare, la sarbatoarea numita Miedul Paresii, ce cade intotdeauna intr-o miercuri, se facea numararea oualor strinse pina in acel moment. Ouale bune pentru closti erau separate de cele care urmau sa fie folosite la prepararea bucatelor rituale de Pasti.
Aceste obiceiuri sint, in cea mai mare parte, nepracticate in societatea contemporana bucovineana, desi se pastreaza in amintirea batrinilor si a colectivitatilor satesti. Unele practici sint, insa, vii, precum obiceiul de-a umple borsul in Lunea Curata, dupa o reteta care este transmisa cu grija, din generatie in generatie. Si astazi, borsul se prepara din tarite de secara, puse la inmuiat cu o zi inainte, peste care se toarna apa clocotita in care au fiert plante aromate (cimbru, leustean, marar), iar, dupa racire, se adauga hustele, crengutele de visin si cele de coacaz negru.
Incepind cu Duminica Floriilor, Bucovina devine traditionalista. In simbata lui Lazar, ce precede Floriile, se aduna crengi inmugurite de "mitisori" (crengi de salcie), ce se lasa pina a doua zi in biserica. Duminica, imbracati in costume populare de-o frumusete coplesitoare (cel mai adesea cu bundite cu prim de dihor), bucovinenii participa la slujba de sfintire a mitisorilor. Cu ramurile sfintite in mina oamenii se indreapta, apoi, spre cimitir, unde asaza citiva "mitisori" pe mormintele rudelor "de dincolo". Ajunsi acasa, ei impodobesc cu ramurile sfintite icoanele, usile si ferestrele, le asaza sub streasina, la fintina sau pe straturile proaspat semanate. "Mitisorii" se pastreaza peste an, intrucit se crede ca au proprietati miraculoase: se adauga in hrana animalelor, se folosesc in descintece, se alunga furtuna si grindina prin simpla lor aruncare in foc, se asaza de Alexii (17 martie) pe stupii scosi de la iernat pentru a-i purifica si a-i incarca "cu mana".
In Saptamina Mare, a patimilor lui Iisus Hristos, satele bucovinene se anima asemeni unor furnicare. In toate gospodariile se face curatenie generala: se matura curtile, se adincesc si se curata santurile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc casele, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. Barbatii muncesc la cimp pina cel tirziu in ziua de joi, cind revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.
Joia Mare este consacrata pregatirii copturilor de Pasti. Faina alba, de cea mai buna calitate, pastrata una-doua zile in casa, este cernuta prin sita curata si deasa. Dis-de-dimineata, gospodinele pregatesc plamadeala si apoi framinta aluatul din care vor coace pasca - cea mai de pret coptura de Pasti, umpluta cu brinza si "gatita" cu flori, briie rasucite, cruci si "pupeze" din aluat -, cozonacii umpluti cu nuca si cu mac si "babele" - copturi speciale, obtinute in forme de ceramica, de forma tronconica ondulata si cu gaura la mijloc. Nimic nu se compara cu aroma imbietoare de coptura calda ce parfumeaza intreaga Bucovina in ziua de Joia Mare.
In aceste locuri mai exista comunitati in care se conserva traditia rohmanilor sau blajinilor - crestini blinzi si evlaviosi despre care se crede ca ar trai izolati, motiv pentru care nu se pot bucura si infrupta din bunatatile de Pasti. Patria lor s-ar afla mai ales sub pamint. Pentru ei femeile stringeau/ string cu mare bagare de seama cojile oualor folosite la copturi, indeosebi cele folosite la pasca. Pastrate in sita, cojile erau/sint aruncate, in Simbata Mare, pe o apa curgatoare ("apa Simbetei") ce le poarta pina in lumea rohmanilor, vestindu-le, astfel, apropierea sarbatorii pascale.
Conform traditiei, in noaptea ce precede Joia Mare se deschid mormintele si sufletele mortilor se intorc printre cei vii. In curtea fiecarei gospodarii se aprindeau focuri mari si se pregateau mese incarcate cu mincare de post si cofite pline de apa pentru incalzirea si indestularea sufletelor rudelor decedate. Obiceiul s-a pastrat pina astazi, desi semnificatia lui s-a pierdut sau s-a diluat in mare parte. In noaptea de dinaintea Joii Mari, pe inaltimile ce inconjoara satele bucovinene sau in ograda gospodarilor se fac focuri din vreascurile greblate cu o zi inainte, in jurul lor se asaza scaune, iar familia, cu mic, cu mare, deapana povesti, in timp ce copiii sar peste foc strigind "incalzim mosul" .
Vinerea de dinaintea Pastelui este numita Vinerea Neagra sau Vinerea Patimilor, pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit pe cruce Iisus Hristos, intru mintuirea neamului omenesc. Este zi de post negru in Bucovina, post respectat si astazi cu multa sfintenie. In aceasta zi este interzis a se prepara copturi (traditia spune ca piinea coapta acum nu este mincata nici macar de pesti), in schimb este permis a se vopsi ouale de Pasti si a se incheia alte treburi gospodaresti. Seara se merge la slujba pentru a se participa la scoaterea crucii din biserica, la inconjurarea acesteia si pentru a se trece de trei ori pe sub "Domnul".
Simbata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cind gospodinele pregatesc cea mai mare parte a mincarilor traditionale, definitiveaza curatenia si fac ultimele retusuri la hainele pe care le vor imbraca la Inviere si in zilele de Pasti.
In Simbata Mare se sacrifica, in mod ritual, mielul, si se prepara cighirul, friptura si borsul de miel. Spre deosebire de sarbatoarea Craciunului, de Paste nu se pregatesc foarte multe feluri de mincare, de unde si zicatoarea, frecventa in Bucovina:
"Craciunul este satul,
Iar Pastele este fudul."
Altadata era obligatoriu ca femeile sa imbrace, la slujba de Inviere si in zilele de Pasti, macar o camasa noua, cusuta in orele de taina ale noptii, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua.
La caderea serii, toata suflarea casei se primeneste, se imbraca in cele mai frumoase straie de sarbatoare si pleaca la biserica pentru a participa la slujba de Inviere. In mod traditional, in aceasta noapte doar persoanele grav bolnave, copiii foarte mici si batrinii neputinciosi au voie sa ramina acasa.
De cele mai multe ori, oamenii duc cu ei si cosurile "pentru sfintit". Intr-un cos din nuiele impletite, gospodinele astern un prosop curat, pun o luminare din ceara de albine si ordoneaza, apoi, pasca, colacul, ouale rosii, friptura de miel, cozonacul, babele, pudrate cu zahar si oul rosu in mijloc, mielul din aluat (copt intr-o forma speciala), vasul cu salata preparata din sfecla rosie si hrean, husca de sare, citeva fire de busuioc, usturoi si hrean, o bucata de sunca, una de slanina si una de cirnat si citeva crengute de brebanoc (breaban). Cosul se acopera cu cel mai frumos stergar, semn de aleasa pretuire a sarbatorii.
Nimic nu este mai inaltator decit slujba de Inviere, pregatirea procesiunii, luarea "Luminii din Lumina", inconjurarea bisericii si intonarea comuna a acelui

"Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pre moarte calcind,
si celor din morminte,
Viata daruindu-le",
ce innoada lacrimile sub barbie.
Dupa slujba de veghere, atunci cind mijeste de ziua, bucovinenii isi iau cosurile pascale, se ordoneaza in cercuri concentrice in jurul bisericii si asteapta, cu smerenie, ca bucatele rituale sa le fie stropite din belsug cu apa sfintita.
Odata ajunsi acasa, inainte de a se aseza la prima masa festiva de Pasti, toti membrii familiei se spala pe fata, in mod ritual, cu un ou rosu sfintit si cu un banut de argint, pentru a fi "sanatosi ca oul si curati ca argintul".

Masa festiva este deschisa de capul familiei, care ciocneste primul ou rosu cu sotia sa, cu ceilalti membri ai familiei si abia apoi ceilalti meseni ciocnesc oua intre dinsii spunind, de fiecare data, "Hristos a inviat!" si raspunzind "Adevarat a inviat!". Intii se maninca un ou sfintit, apoi bucatele sfintite la biserica si, in cele din urma, celelalte feluri de mincare, asezate din abundenta pe masa.
Din noaptea de Inviere si pina la Inaltarea Domnului, bucovinenii isi dau binete cu salutul "Hristos a inviat!" si se raspunde cu "Adevarat a inviat!".
In Bucovina, Pastele este mai mult decit o sarbatoare, este o stare de spirit. Pina si aerul vibreaza de emotie si ti se pare ca cetele ceresti au pogorit printre oameni pentru a-i bucura si pentru a se bucura impreuna de miracolul Invierii. Aici Pastele este o sarbatoare a tolerantei, a iubirii si a intelegerii dintre oameni.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona