Minunile sfintei icoane
Articol
Prima minune, asa cum povesteste Nicolae Gramaticul, a fost cind, intr-o vreme, facindu-se litanie cu sfinta icoana in jurul manastirii, cind o aduceau in biserica, s-a smuls sfinta icoana din miinile norodului si "rapindu-se" s-a dus in vazduh si a stat deasupra amvonului. Si de acolo, mergind spre usile imsaratesti, a intrat in altar si, inconjurind altarul, a iesit pe usile celelalte si s-a asezat la al sau loc, acolo unde pururea sta. Stiut sa fie si aceasta, cum ca ingerii cei ce sint pe linga Nascatoarea de Dumnezeu si ii slujesc ei i-au purtat prin vazduh icoana. Aceasta s-a intimplat pe vremea domniei lui Stefan Gheorghita al Moldavei (1655)". De atunci se spune ca icoana "se inchina". Alta este, cum niste eretici, necrezind minunile pe care le facea aceasta icoana, mai ales ca o vedeau "rapindu-se" cite o data in vazduh, au socotit ca are in ea argint viu. Astfel ca, din necredinta si miniati tare, au luat un sfredel gros si au inceput a o borti. Si s-a rupt sfredelul si sta asa fierul din sfredel in borta pina in ziua de azi. Iar cei mai multi dintre evlaviosii inchinatori, dupa ce vira degetul in acea borta, atingindu-se de fierul acela si cu credinta stergindu-se cu degetul pe la durerile lor, isi afla tamaduire. Tot asa se spune, cum un turc negutator de marfa de bacanie, auzind norodul vorbind despre minunile facute de icoana, a zis: "Eu aceasta niciodata nu o cred, cum ca scindura aceasta, pe care voi o numiti Maica Domnului, poate sa faca minuni, cum ziceti voi". Si i-a raspuns staretul: "Iata, miine au sa scoata dupa obicei pe sfinta, si eu voi unelti a face toate chipurile ca dumneata la ducerea ei sa o tii de o parte. Si daca nu va face nici o minune, atunci vei crede cum zici". A doua zi, la scoaterea sfintei icoane, a pus pe turc sa o tina de-o parte. Si punindu-si cu obraznicie turcul, pe coltul sfintei icoane, i s-au lipit acestea de icoana asa de tare, incit se parea ca ar fi fost crescute acolo! Si rapindu-se icoana in vazduh, a inceput a-l izbi de toate zidurile manastirii, pina cind a lesinat turcul. Apoi s-a pogorit icoana in miinile crestinilor, iar pe turc, dezlipindu-i-se miinile, l-au luat crestinii si l-au aruncat linga marfa lui. O cucoana din neamul Balosestilor, care nu nastea copii a venit la manastire sa se roage. Dupa rugaciune, staretul i-a spus sa mearga acasa cu credinta ca va naste in curind. Si asa a fost, caci a nascut un copil de parte barbateasca. O cucoana Maria si sotul ei, care locuiau in tirgul Baltii, avind un copil epileptic inca de la intarcare, s-au rugat Maicii Domnului punind copilul la icoana. Si de atunci acesta s-a facut crescind barbat desavirsit, iar epilepsia nu l-a mai apucat toata viata. O femeie, care patimea de boala curgerii singelui, a venit la manastire, s-a rugat si pina a ajuns acasa a simtit ca s-a tamaduit. Un credincios care a venit in cirje, olog, dupa rugaciune s-a intremat si drept multumire s-a calugarit cu numele de Chelsie si a fost ingrijitor in bolnita alienatilor pina la sfirsitul zilelor. Un duhovnic de la Manastirea Neamtului, de neam sloven, pe nume Iegudiil, fiind foarte batrin, a orbit, prin anul 1847 si a stat orb vreme de sase ani. Venind si rugindu-se staruitor la Maica Dopmnului, in scurt timp i-a revenit vederea, parca ceva mai curata decit inainte. Insa cea mai mare minune facuta de icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt poate fi insusi faptul ca timp de aproape sase secole a mentinut o mare evlavie ortodoxa in rindul calugarilor si a mirenilor din Moldova.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona