La Straja care-a rasarit...
Articol
Povestea a-nceput la sud de Valea Lapusnicului, unde odinioara se ascundea cel mai lung ghetar din Carpati - 13 km lungime, 300 m grosime. In fapt, linga Retezatul Mic si-a gasit voinicul Iovan Iorgovan salasul, si tot aici s-a luptat cu balaurul, pe care l-a tirit prin munti, sapind cu spinarea acestuia Valea Jarului. De numele lui mai amintesc si astazi batrinii, aratind cu smerenie spre piscul Piatra Iorgovanului (2.014 m), care pastreaza in vesnica incremenire silueta zvelta a viteazului cu buzduganul in mina. Si daca Iorgovan a ramas in legenda, putini isi mai amintesc de mesterul Vilcan ori de flacaul Straja, baiatul blestemat sa orbeasca, pentru ca s-a lasat cuprins de iubire. Inchis, apoi, intr-un turn ridicat de Sfarma - Piatra, el vegheaza de mii si mii de ani inaltimile unde odinioara se intilnea cu o frumoasa fata de cioban.

Am incercat sa o pornesc pe urmele lui Vilcan
Am incercat sa o pornesc pe urmele lui Vilcan mai demult, dar fara succes. Cind ma asteptam mai putin, a sosit si invitatia FRTS-ului (Federatia Romana de Turism Sportiv) de a participa la "Carnavalul Zapezii" de la Straja.
Am parasit, asadar, capitala, pe cind se-mbina mai strasnic ziua cu noaptea, si doar pentru lilieci era praznic mare. 150 de suflete, mai mari sau mai mici, inghesuite in trei autocare, autobuze sau cum s-or fi numit hardughiile miscatoare, ne-am carat cu catel, cu purcel la poalele Vilcanului, alternind somnul cu veghea, risul cu interminabilul cascat si saltaretele hip-"hop-uri". Cum necum, pe cind se crapa de ziua, si cocosii incepeau a da glas, am ajuns in centrul Lupeniului. Odinioara urbe muncitoreasca infloritoare, asezarea ne-a socat intr-un mod nefiresc, aproape dureros. Pe ici, pe colo, cite un acoperis darapanat isi pravalea greutatea asupra vreunui magazin iertat de vreme si de clienti, ferestrele fara geamuri dezvaluiau goliciunea unor apartamente-ghetou, din care locuitorii plecasera de mult, minati de nevoi multe si deloc marunte. Maidanezii si orfanii, rebegiti de frigul patrunzator, isi gaseau in Lupeni (sa fi fost numele predestinat?) regatul, amestecindu-se, ca niste pete stranii, in peisajul dominat de cosurile inca fumeginde ale centralelor de odinioara. Si dintr-o data, la un colt de ulicioara, ne-a sarit in fata..."Visul imaginatiei". Un nume ciudat pentru un supermarket, dar cit adevar putea el ascunde. Si asta pentru ca, oriunde ai fi intors capul, te-ai fi simtit in Lupeni ca in celebrul "no manas land". Noroc cu turistii, care urca in fiecare anotimp pe Vilcan!
Asta am facut si noi, dupa lungi dezbateri si deliberari. Caci din Lupeni poti lua drumul Vilcanului per pedes, cale de vreo doua, trei, patru ore, in functie de extensie si antrenament, pe drum auto, daca... te tine bugetul, ori cu telescaunul (lungime 2400 m, 31 piloni, capacitate 100 persoane/ ora, 50.000 lei dus-intors), daca... te tine firea. Pina la urma, ne-am luat inima-n dinti. Ne-am imbarcat, doi cite doi, in telescaun, si dusi am fost la intilnirea cu Maria sa Muntele, care ne astepta dispus sa ne incredinteze tainele si sa ne impartaseasca cu frumusetile-i nepereche. Sus, deasupra haurilor fara fund si crucilor fara de nume, o ceata densa, mingiiata cu delicatete de o ploaie mocaneasca ce da suflarii intregi deopotriva fiori si straluciri diamantine. Jos, neatinsa, alba si hipnotica, zapada, inchipuia, prin fantezia plasmuirilor ei, o lume de basm. Dupa vreo 25 de minute de pendulari, am ajuns la destinatie. Si, dupa experienta din vale, de la Lupeni, nu mica ne-a fost surpriza in fata sutelor de cabane si cabanute care ne asteptau cochete si ospitaliere, menite sa ne faca sederea cit mai lunga si mai placuta. Ca la un semnal divin, ploaia s-a oprit. Si, sub cerul diafan, muntele arunca scinteieri de cristal, invaluindu-i cu priviri parintesti pe indragostitii schiului, snowboard-ului si saniusului. Senzatia era greu de descris. Primul impuls ne sugera ca am ajuns in Paradis, in Paradisul sportului alb.
Si cum altfel am fi putut numi cele 5 teleschiuri si 6 pirtii, masina de batatorit zapada, preturile dintre cele mai accesibile, atit la inchiriat echipament (1 pereche de schiuri- 100.000 lei/zi, o placa - 100.000 lei/ zi), cit si la cazare (Cabana Montana - 1.380 m altitudine; 200.000 lei/persoana in camere cu 4 si 6 locuri; 300.000 lei/persoana in camere cu 2 locuri; 100 locuri; tel: 0722.780.615; 0254.541.020; Cabana Caprioara - 1.350 m altitudine; 200.000 lei/persoana ; 150 locuri; tel: 0254.560.662; Cabana Pasul Vilcan - 1.305 m altitudine; 200.000 lei/persoana in camere cu 2, 3, 4 paturi; 90 locuri; Vila Alpin - 2 stele; 1.350 m altitudine; 40 locuri; 300.000 lei/ persoana in camera cu 2 locuri si dus; 250.000 lei/ persoana in camera cu 4 locuri si dus; 200.000 lei/ persoana in camera cu 4 locuri, fara dus) ori numarul impresionant de turisti din Italia, Germania, Japonia, China etc. Pentru cei care si-au luat deja schiurile din cui, caci vorba aceea, pina la sfirsitul lui aprilie vreme este berechet, am mai putea spune ca pirtia de slalom este deservita de schiliftul 1, de la Cabana Straja cea noua, pe o lungime de 600 m, fiind iluminata electric. Pirtia Mutu, ce coboara de la 1.737 m, este accesibila cu schiliftul nr. 2, pe o lungime de 2.000 m de la Cabana Straja; pirtia Platou cu teleschiul nr. 3, de la Montana pina la Crucea Eroilor, avind o lungime de 1.000 m, o diferenta de nivel de 150 m si o instalatie moderna de nocturna. Pirtia Canal este deservita de teleschiul nr. 2, atingind o lungime de 1.300 m si fiind ideala pentru snowboard, iar pirtia Platoul Soarelui, cu o lungime de 700 m, de teleschiul Huda. Ultima, pirtia Subteleferic, este accesibila cu teleschiul nr. 4, de la cabana Montana, pe o lungime de 900 m. In plus, statii Salvamont se gasesc atit la baza superioara a telescaunului, cit si la vechea Cabana Straja.
Asa cum ne asteptam, aveam sa aflam la fata locului ca Straja este invaluita intr-un miraj al legendelor stravechi. Oamenii locului povestesc si astazi, cui are urechi sa auda si inima sa inteleaga, despre aparitiile stranii ale soldatilor din primul razboi mondial, care au pierit neingropati pe culmile masivului. Aceste prezente fantomatice au transformat Straja intr-un veritabil loc de pelerinaj. Cei care cunosc povestea soldatilor-strigoi, vin sa se roage la schitul ridicat acum cinci ani prin stradania unui localnic cu inima larga si punga pe masura - Emil Parau, de altfel proprietarul companiei care administreaza trei patrimi din statiunea Straja. Biserica, in care slujeste cu rivna parintele Daniel, pastreaza in interiorul sau o cruce cioplita in lemn, in care sint incastrate trei bucati din Sfinta Cruce pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Aceasta (5 m lungime si peste 200 kg) este scoasa anual din biserica, in Vinerea Mare, si este purtata pe umeri de pelerini, care o transporta de la poalele masivului pina la schit, pe o distanta de 5 km. Traseul, unicat in Romania, incepe de fapt din Lupeni, merge pe Calea Braii, de la ramificatia spre telescaun, pe un drum sinuos, trecindu-se prin Poiana Sf. Gheorghe, Saua lui Arvinte, Poiana Sohodol si Cabana Montana. In apropierea schitului, la altitudinea de 1.440 m, se inalta falnica Crucea Eroilor, un monument dedicat celor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, dar care intruchipeaza totodata rivna noastra de mai bine si de apropiere de Dumnezeu. Iluminata feeric noaptea, crucea din Straja poate fi zarita din multe puncte ale Vaii Jiului. Dar pina la lasarea intunericului multe am mai vazut si multe am mai savirsit...
Si asta pentru simplul fapt ca peste 1000 de iubitori ai sporturilor de iarna au luat cu asalt muntele, sositi din toate colturile tarii pentru a asista la campionatul national al cluburilor de turism. Prima proba de maiestrie, cea de diason, a inceput inspre inserat, oferind sansa montaniarzilor sa-si compare abilitatile si, in acelasi timp, fantezia. Iar pentru a ramine pe tarimul imaginatiei, testul a fost urmat de un carnaval in toata regula, organizat de celebrul club bucurestean Mont-Delt-Mar si cistigat de... cei peste 1.000 de participanti. Seara i-a gasit pe toti la foc de tabara, in acorduri de chitara, pregatiti pentru infruntarea cu muntele. Dar, aceasta este o alta poveste. Si urmarea... a doua zi.
De-abia mijisera zorii si cocosii prinsesera glas, ca ne-am si pornit spre Virful Straja, nu atit sa doborim cine stie ce recorduri, ci pentru a fotografia salbaticia incremenita. Pasiune mare, conditie fizica mica.... Ne-am urnit, totusi, in buza diminetii, si-am luat-o virtos la picior dincolo de Crucea Eroilor, hat, departe, peste Platoul Soarelui, pe un drum marcat cu triunghi albastru, pe care "expertii" l-ar fi batut in vreo 2 - 3 ore. Luind-o spe nord-est, am ajuns, dupa vreo 20 de minute, la Cabana Straja (1.445 m). O poteca serpuitoare pe care zapada isi facuse culcus, nestingherita de nimeni, pleca de aici, urcind pe o vilcea putin abrupta, marcata cu triunghi albastru. Am lasat in urma izvorul vestic Sohodol, pe malul caruia se aplecau jnepeni pitici, cocosati parca si mai tare de zapada troienita, si ne-am inscris pe firul unui ogas, pentru a ajunge, dupa circa 20 de minute, la un pilc des de padure. Am depasit molizii si ne-am orientat pe o poteca ce se indrepta oarecum spre stinga. Sigur ca, nauciti de privelistea tulburatoare, am pierdut din vedere marcajul albastru, dar am continuat sa urcam, vreme de 40 de minute, pina la saua dintre Virful Mutu (la dreapta) si Virful Straja (la stinga). Serpentinele ne calauzeau in sus, pe malul izvorului estic Sohol, de unde zarile se deschid maiestuos inspre Valea Jiului si crestele grizonate ale Gorjului. Singurii tovarasi de drum ne erau doar bradutii turnati parca in clestar, care ne vegheau de pe marginea potecii, si marcajul dublu - triunghi albastru si banda rosie -, refacut recent. Dar asta aveam s-o aflam, ceva mai tirziu, de la echipa Salvamont. Din sa, in 50 de minute am atins virful, de unde o ampla priveliste se largeste catre Paring si Retezat, dezvaluind ochilor nostri hulpavi intreaga Vale a Jiului. Senzatia ca ne-am implinit visul era coplesitoare. Aproape ca ne venea sa ne tavalim in zapada ca niste copii, si sa uitam ca trebuia sa ne intoarcem. Am rezistat, insa, ispitei, ne-am pastrat fortele si pina la Cabana Montana a fost aproape o joaca.
Am ajuns pe la vremea amiezii, cind statiunea era in mare fierbere. Concursurile, desfasurate simultan pe mai multe pirtii, generau multe ambitii si orgolii, lesne de inteles cind la start s-au aliniat membrii a mai bine de 57 de cluburi. Cele mai bune prestatii le-au avut insa sportivii de la Muntenia din Bucuresti, Caraiman din Cimpina, Veniti cu Noi de la Bacau, Albatros - Galati si Floare de Colt - Brasov, care pur si simplu au hipnotizat asistenta, de la 3 pina la... 80 de ani. Surprizele n-au lipsit nici de data aceasta. Probelor clasice de schi la veterani si de cros li s-au adaugat tirul in zapada, cautarea cu ciini a persoanelor surprinse de avalansa ori demonstratiile de alpinism, desfasurate nici mai mult nici mai putin decit pe acoperisul centrului de inchiriat schiuri. Spectacolul a fost remarcabil, animatia pe masura, si sponsorii - SCR Grup, Sankt Petersburg, Coca-Cola, Comexim R Srl, Vacante & Calatorii - ... destul de generosi.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona