Gastronomia Thai
Articol
"Destinul natiunilor depinde de felul in care se hranesc", scria odinioara celebrul "gurmand intre gurmanzi", Brillat de Savarin. Este de ajuns sa privim cu cita migala pregateste si serveste masa o gospodina thailandeza sau tipicul unui "chef" de restaurant, si vom intelege ca parintele gastronomiei avea dreptate.


Arta culinara a Thailandei, foarte populara in lume in ultimii ani, nu a fost intotdeauna atit de elaborata. Si asta pentru ca odinioara nu existau ustensile si echipamente sofisticate, ca sa nu mai pomenim de oale ori tigai. Pe atunci, la gatit se folosea doar cutitul, iar ca vesela lemnul natural. Si cu toate acestea, thailandezii erau atit de creativi incit au dat lumii un stil culinar inconfundabil, de o savoare aparte. In timp, au aparut influente vestice, ustensile moderne, si bucataria thailandeza a cunoscut un impuls fara precedent. Principalele preparate au ramas insa carnea si pestele la gratar, asortate cu un amestec cremos - "Nam Phrik" - , cu o aroma dulce-acrisoara. O alta tehnica traditionala o constituie "Yam"-ul, care se serveste impreuna cu salata de creveti, din porc, papaya, de vita etc. Este, de fapt, o forma de salata pregatita fara grasimea specifica bucatariei europene. Practic, peste salata clasica se adauga condimente sarate - sos de peste, din sare, suc de lamiie, chilly, usturoi - si se amesteca intreg continutul destul de virtos. Mincarea thailandeza mai poate fi preparata si prin fierbere, in oale de lut. Un exemplu clasic il reprezinta faimoasa "Tom Yam Goong". Odinioara, in voga erau si mincarurile cu curry, gatite insa ceva mai altfel decit in zilele noastre, deoarece nu se folosea laptele de nuca de cocos. Din contactul cu Europa de Vest si China, arta culinara thailandeza a preluat metoda rapida de prajire, antreurile si taiteii prajite prin agitare. Totusi, taiteii thailandezi au un gust dulce-sarat, si uneori condimentat. Un fel aparte este "Mee Krob" (taitei crocanti).
Bucataria thailandeza a evoluat spectaculos de abia in vremea regelui Narai cel Mare (contemporan cu Ludovic al XIV-lea al Frantei), pe cind negustorii straini vizitau des capitala Ayutthaya, aducind cu ei noi sortimente exotice. Un asemenea ingredient l-a reprezentat laptele din nuca de cocos, folosit doar la desert, iar astazi devenit la fel de important ca si zaharul de palmier ori faina de orez. Ouale au aparut in arta culinara thailandeza o data cu navigatorii portughezi, care au introdus si celebrele flori de aur ori firicele de aur pregatite din sirop de zahar si galbenusuri de ou, cunoscute pina in zilele noastre. Fukianezii, stabiliti in Thailanda, au adus cu ei arta chinezeasca si au dezvoltat in stil propriu bucataria thailandeza. Cu toate acestea, transformari spectaculoase au aparut de abia in timpul regelui Rama al V-lea, un monah educat in Europa si, in consecinta, un mare iubitor al culturii vestice. Din acele vremuri, in meniurile thailaneze se regaseste limba de vaca inabusita, o ramasita a bucatariei europene.
Daca Brillat de Savarin ar fi vizitat Thailanda, cu siguranta ca i-ar fi dedicat un capitol special in "Fiziologia gustului. Meditatii gastronomice", pentru simplul fapt ca thailandezii, poate la fel de mult ca si francezii, sint o natiune de gurmanzi. Cind se intilnesc, prima intrebare pe care si-o pun este, de obicei, "Unde te duci?" . Apoi urmeaza celebrul... "Ai mincat?".
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona