Serbarile orasului Slatina
Articol
Text: Paul Rogojinaru
Foto: Victor Raicu

Despre Slatina, toata lumea stie cel putin trei lucruri: ca aici se fabrica aluminiu, ca aici a ramas Minulescu "Corigent la limba romana" si ca, tot aici, s-a nascut Eugen Ionescu. In timp, unii dintre slatineni au plecat sa vinture si sa farmece lumea, altii au ramas pe loc ca sa creasca si sa sporeasca orasul. Iar ce nu prea stie toata lumea despre Slatina este faptul ca, de zece ani incoace, cei ce au ramas locului isi serbeaza cu mare fast si pompa, anual, "Zilele orasului". Si despre trecerea si petrecerea lor merita sa stiti...

Primul moment al Festivalului de Umor "Oltenii si... restul lumii" a inceput la "Vama de pe Olt", unde s-au impartit "pasapoarte de oltean", "valabile" pe toata perioada serbarilor, pentru cei care intrau in oras dinspre Bals. Politisti veritabili au oprit circulatia, iar o fanfara a intonat sonor imnul "M-a facut muica oltean". Se strinsese lume ca la urs! Neavizati, soferii ieseau din masini, crezind ca cine stie ce grozavie s-a intimplat. Cei care au putut, s-au amuzat insa cind oltenii, costumati ca-n vremea lui Iancu Jianu, opreau masinile "la drumul mare" si, sub amenintarea unor ghioage uriase, luau soferii la rost, intrebindu-i care este scopul si durata vizitei si ce fel de marfa transporta. Intr-un jeep au gasit un snop de praz pe care l-au "confiscat", ca fiind "marfa de contrabanda" (evident, treaba era inscenata!), spre amuzamentul privitorilor de pe margine. Apoi, in hohotele generale de ris, i s-a inminat soferului un "pasaport de oltean". Unor calatori care se aflau intr-o caruta "pasaportul" a fost pus pe fruntea calului (la ham), adica "pe parbriz". S-a jucat calusul, iar o duzina de fetiscane imbracate in straie oltenesti de sarbatoare au impartit "vamuitilor" piine, sare si... praz. Totul s-a continuat intr-o atmosfera cimpeneasca, caci la buza podului berea era tinuta la rece, iar micii sfiriiau pe gratare facind pofta pina si pestilor din Olt. In centrul urbei, aproape de fostul magazin "Oltul", petrecerea (cu lautari!) era pe cale sa inceapa. Dupa ce primarul a urat bun venit tuturor, s-a incins calusul. Cu clopotei legati de la genunchi in jos, cu panglici colorate la palarie, la briu si la o extremitate a batului din mina, cu opincile pe jumatate imbracate in tabla, pentru a opri zgomotul, calusarii au framintat in picioare asfaltul fierbinte.

S-a cintat apoi muzica populara de pe o scena special amenajata si s-a interpretat de taraf cunoscuta piesa a lui Ovidiu Lipan-Tandarica, "Magdalena". Ca si la pod, intr-un colt al strazii sfiriiau micii si se umpleau de zor paharele de bere. Veselia era generala si anunta o seara inalta. Un sfert din oras iesise sa participe la sarbatoarea anuala a urbei. A urmat vizita la Manastirea Clocociov. La marginea orasului, dincolo de partea veche a acestuia, intr-un coboris al dealului, se inalta manastirea veche de citeva secole. De fapt, vechiul Schit Clocociov a fost amintit inca de la inceputul secolului al XVI-lea (pe vremea lui Neagoe Basarab), fiind refacut de Mihai Viteazul. Biserica Sf. Arhangheli a schitului a fost construita in 1645 de marele aga Dinicu Buicescu, nepotul marelui domnitor Matei Basarab. In incinta manastirii totul sclipea de curatenie, caci 45 de calugarite, pe linga slujbele si rugaciunile zilnice, muncesc de cind rasare si pina apune soarele intru cinstirea Domnului. Biserica, spatioasa pe dinafara, este destul de strimta in interior, caci zidurile de constructie sint mai groase de un metru. Pictura originala, refacuta dupa ce s-au indepartat doua straturi de vopseluri, scoate la iveala scene din biblie, chipurile truditorilor intemeietori si sfinti razboinici a caror privire te urmareste in orice colt al bisericii te-ai afla. In muzeul manastirii, carti de o valoare inestimabila, icoane pe lemn pictate acum citeva secole, monede si insemne heraldice iti sporesc imaginea asupra a ceea ce s-a intimplat cu veacuri in urma pe aceste paminturi. Dedulcirea a fost facuta la cei mai vestiti bragagii si halvitari ai judetului: albanezii din orasul vechi. Generatii intregi de olteni si-au lins degetele si si-au plescait placut limbile dupa fiecare inghititura de halvita, inghetata, limonada sau braga, fiindca familia albanezilor n-a parasit Slatina de peste o suta de ani. Cind am ajuns in centru, a inceput sa ploua usor. Oamenii, incet-incet, s-au imprastiat pe la casele lor, caci sarbatoarea abia incepuse. A doua zi, de ziua Sf. Gheorghe, pazitorul orasului, urma sa se "rotunjeasca" si mai bine petrecerea. Caci, timp de trei zile si trei nopti, ca-n poveste, "nuntea" orasul, "ofiter al starii civile" fiind primarul insusi!
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona