Muntii lui Horia si Avram Iancu
Articol
Dupa cum va dati seama din titluri, este vorba de cea mai carstica" si speologica compozitie muzicala.
Cu suita Muntii Apuseni" in casetofonul masinii sa pornim si noi pe Aries in sus". Ne desprindem cu placere de poluarea produsa de fabrica de ciment din Turda si ne angajam pe soseaua ce serpuieste in lungul Ariesului.
Desigur ca multe s-au schimbat in 50 de ani, de cind Martian Negrea o fi urcat pe aici, cu caietul cu portative in buzunar. Caci daca ne referim la privelistea din vecinatatea soselei, s-ar potrivi mai bine un rap" corcit cu o tiganeasca: case din beton cu sau fara turnulete argintii, chioscuri cu Cola, tarabe cu turcisme, multe, multe gatere cu gramezi de rumegus si deseuri lemnoase. O spunem, caci veti merge si dvs pe acolo si nu vrem sa ne acuzati de denaturari semanatoriste. Din fericire, cind ridicam capul si imbratisam cu privirea dealurile din jur, cu arbori si case izolate, peisajul rezoneaza perfect cu muzica lirica si descriptiva in acelasi timp, o muzica ca o poveste despre niste Apuseni autentici, conservatori, muntii lui Horia si ai lui Avram Iancu. De altfel, casa si biserica lui Horia pot fi vazute in Albac, o comuna rasfirata pe toti muntii, iar la Vidra se afla micuta si pitoreasca casuta si biserica a craisorului".
Pe Aries in Sus urca pina nu demult si o mocanita, cu locomotiva pufaitoare tragind vagoanele cu busteni, cherestea, ciubere, dar si un vagon de persoane. Un tren pentru papusi. Acum mocanita nu mai circula, a fost scoasa la pensie. Poate ca vreun intreprinzator va demara o investitie turistica si va da mocanitei un lustru nou. Facem un popas si la Salciua, pentru o scurta oprire la Pestera Huda lui Papara. Portalul de 36 metri (chiar atit de inalt este, i-am masurat cindva inaltimea cu un balon umplut cu hidrogen) este al patrulea din tara. Urmeaza un canion subteran tot atit de semet pe care il strabatem catarindu-ne peste dorne adinci si cascade, folosindu-ne de amenajarile precare din lemne si cabluri cam subrede. Dupa 500 de metri, iata-ne ajunsi intr-o cavitate vasta. Este Sala Minunilor, nume putin cam exagerat pentru incaperea care este doar foarte mare si intunecoasa. Urcam vreo 30 de metri pina in virful salii, unde avem prilejul sa admiram anemolitele" - stalactite rascuite ca niste tentacule, lungi de peste doi metri, unele dintre cele mai izbutite formatiuni de acest gen din Carpati.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona