Slanic - secole de vindecare
Articol
Este posibil ca putinii locuitori ai acestor meleaguri sa fi observat existenta acestor izvoare din timpuri inaintate, insa atestarea lor in documente s-a facut mult mai tirziu. Abia la 1 ianuarie 1757 este amintita Valea Slanicului si salina Ocna, ca facind parte din mosia lui Constantin Racovita. Dar nu se face nici o referire la izvoarele miraculoase sau la puterea lor de vindecare. Acestea sint invelite intr-o aura de legenda de numele lui Mihalache Spiridon, camaras la ocna, si de vinatoarea de cerbi organizata de el in aceste locuri. Aidoma lui Dragos care a urmarit sa vineze zimbrul si a gasit minunata Tara a Moldovei, la fel Mihalache Spiridon, in goana dupa cerb, descopera primele izvoare tamaduitoare intr-o salbaticie adinca, unde nici macar poteci nu se aflau. Dincolo de legenda se afla purul adevar, caci in urma acestei vinatori este datata descoperirea primului izvor, la 20 iulie 1801.
Interesant de mentionat este faptul ca de o intimplare asemanatoare se leaga si descoperirea apelor minerale de la Karlovy-Vary (Karlsbad, in germana), o renumita statiune din nord-vestul Cehiei, situata intr-un cadru asemanator cu cel de la Slanic Moldova.
Dupa descoperirea primelor izvoare, vestea puterii curative a acestora se raspindeste repede si multi oameni sint atrasi de chemarea lor. Insa apare un inconvenient: Valea Slanicului era slab populata, si din acest motiv serdarul Mihalache Spiridon cere aprobarea domnitorului Scarlat Callimachi, pentru ca 12 familii de rufetasi de la salina Tirgu Ocna sa fie stramutate in apropierea izvoarelor pentru a ingriji de acestea si de cei veniti la cura, in schimbul scutirii de bir pe 10 ani. La aceste familii se adauga mai tirziu un numar mare de imigranti ardeleni de sub ocupatia austro-ungara si familii de tarani moldoveni, atrasi de bogatia pasunilor din zona.
Cu timpul se construiesc odai confortabile pentru cei veniti si "feredee" (bai) pentru bolnavi. In documente statiunea incepe sa apara frecvent, dupa 1838-1840, sub numele de "Feredeele Slanicului".
In perioada 1887-1912 se construiesc hotelurile Dobru, Pufu, Central, Racovita, Nemira, Cerbu, cazinoul si alte cladiri necesare unei statiuni in toata puterea cuvintului, la care se adauga parcul central, construit in aceeasi perioada de timp pe locul fostelor casute ale populatiei stramuate.
La scurt timp dupa aceasta perioada infloritoare, nori sumbri se abat asupra Slanicului cochet. Primul razboi mondial are urmari nefaste, din cauza luptelor din imediata apropiere, pe linia Oituz - Cosna - Ciresoaia, transformindu-l aproape intr-o ruina. Incet, statiunea Slanic incepe sa se refaca, dar nu va mai ajunge curind la stralucirea antebelica, caci noi calamitati se abat asupra-i: inundatiile din 1942, urmate la scurt timp de dezastrul celui de-al doilea razboi mondial. Nimic insa din statiunea de astazi nu pare sa mai aminteasca de acele sumbre evenimente. Parcul din centrul statiunii e mai frumos ca oricind, iar vile cochete rasar de unde nici nu te astepti, alaturi de mai vechile hoteluri antebelice complet renovate. Cei veniti la tratament sau la o plimbare in aerul ozonat al statiunii isi indreapta pasii de-a lungul aleilor si scarilor unde stau acum amenajate izvoarele minerale, intr-un susur continuu al riului Slanic, urmind aceasta promenada linistita pina la pastravarie sau poate chiar mai departe, pina in Poiana Caprioarei.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona