Pe Arges in sus, spre prima capitala a Tarii Romanesti - Curtea de Arges
Articol
Text & foto: Victor Raicu

"... Vorbesc undele Argesului de strajuirea stincilor de la Chei, pe cari le-au biruit si le-au lasat in urma ca pe niste cetati darapanate, vorbesc de comorile pamintului acesta ingrasat cu singele atitor viteji, de mindretia plaiurilor, de rodnicia pasunilor si holdelor pe cari le scalda, de turmele pe care le-au adapat, de chiotele ciobanilor si de tinguirea dulce a doinelor, pe cari le-au ascultat cu drag in lunga si zbuciumata lor calatorie..."
Alexandru Vlahuta

Urmarind soseaua dinspre Pitesti spre Vidraru, sau dinspre Arpasul de Jos - pe Transfagarasan, spre Pitesti, vom ajunge in prima capitala a Tarii Romanesti - Curtea de Arges. Orasul este situat in depresiunea intracolinara cu acelasi nume, de o parte si de alta a Vaii Argesului. Nicolae Iorga, un indragostit de drumetie, descria orasul Curtea de Arges ca fiind "o adunatura saraca de case cu cite unul sau doua rinduri, altfel destul de curate, si de livezi pe care le strabat strazi, cu pietrele iesind pretutindeni la iveala razvratite". Descoperirile arheologice atesta existenta in aceasta zona a unei neintrerupte prezente a populatiei dacice inca din timpul primei perioade a fierului. La 1247, Diploma cavalerilor Ioaniti mentioneaza prezenta in regiune a unui voievodat condus de Seneslau. In 1359, sub domnia lui Nicolae Alexandru, se stabileste la Curtea de Arges nou infiintata Mitropolie a Tarii Romanesti. Desi abia in timpul lui Vlaicu Voda asezarea este atestata documentar ca avind curte domneasca, este cert ca si Basarab I avusese aici o resedinta.
Numele localitatii este legat de momente istorice importante: aici si-au avut resedinta domnitorii Basarab I si Vlaicu Voda, Dan I si Mircea cel Batrin. La sfirsitul domniei lui Mircea, urmasul sau Mihail I a mutat capitala la Tirgoviste. In 1517, Neagoe Basarab muta si mitropolia la Tirgoviste. Cu toate acestea, Neagoe ridica aici Biserica Manastirii Curtea de Arges, acordindu-i largi privilegii si danii.
In timpul domniei lui Mihai Viteazul, Curtea de Arges a reaparut in istorie, legata fiind de dureroasa infringere suferita de domnitor la 25 noiembrie 1600 in lupta cu polonii. Calatorul ajuns la Curtea de Arges are posibilitatea sa vada la fata locului citeva dintre ctitoriile domnitorilor care si-au avut resedinta aici.
Ansamblul Curtii Domnesti
Vechea curte feudala, datind din prima jumatate a secolului al XIII-lea, este atribuita lui Seneslau. Tot aici se presupune ca au trait Basarab I si apoi Nicolae Alexandru.
Curtea lui Basarab I, construita in jurul anului 1340, preia si duce mai departe viata desfasurata in secolul al XIII-lea. Din vremea lui Basarab I mai pot fi vazute astazi pivnitele domnesti ridicate in 1340 si biserica, care in 1352 era in constructie. Biserica domneasca din Curtea de Arges este primul monument feudal de mare amploare ridicat in Tara Romaneasca, pastrat in buna stare.
Ruinele Sin Nicoara
Cladirea, datind de la sfirsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, s-a ruinat la sfirsitul secolului al XVIII-lea. Ea a apartinut unui tip arhitectonic bizantino-balcanic intilnit si la cetatea Severinului.
Biserica Manastirii Curtea de Arges
A fost inaugurata la 15 august 1517, cu mare fast si aleasa participare. Au fost de fata numerosi oaspeti, nu numai din tara, ci si de peste hotare, in frunte cu patriarhul Constantinopolului.
Inaltarea acestei biserici a fost, in primul rind, unul din modurile in care ctitorul, Neagoe Basarab, isi afirma pozitia in societatea vremii. Frumusetea cladirii, avutiile cu care a fost inzestrata vadeau puterea, bogatia si gustul ctitorului, sporindu-i prestigiul fata de contemporanii sai si pastrindu-i amintirea peste veacuri.
Timp de secole, monumentul a stirnit admiratia tuturor, cei ce l-au vazut au ramas uimiti de maretia constructiei si de bogatia podoabei sale sculpturale, iar poporul a creat legenda conform careia neobisnuitta reusita s-ar datora unei mari jertfe omenesti aduse de mesterul Manole. Dar, timpul si desele nenorociri nu au crutat acest monument. In iarna lui 1610-1611 armatele lui Gabriel Bathory, principele Transilvaniei care l-a alungat din scaun pe Radu Serban, l-au jefuit de tot ce putea fi jefuit, de la acoperisul din plumb pina la podoabele din mormintele ctitorilor.
Monumentul a fost reparat in vremea domniei lui Matei Barasarb, dar a avut din nou de suferit in timpul razboiului ruso-turc de la 1769-1774. In timpul ocupatiei austriece a fost din nou pradat. Doua incendii, unul la 23 aprilie 1867 si altul la 2 decembrie al aceluiasi an, au distrus o parte dintre cladiri, turnul-clopotnita si interiorul monumentului.
A fost restaurat intre 1875 si 1885.
Aici au fost inmormintati domnitorii Neagoe Basarab si Radu de la Afumati, precum si regii Carol I si Ferdinand I.
Fintina Mesterului Manole
Se afla peste drum de manastire si este ridicata, dupa cum spune legenda, pe locul unde au cazut constructorii edificiului, in urma inlaturarii schelelor din porunca domnitorului.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona