Cultura si religie in IASI
Articol
Text: Paul Rogojinaru

Ca sa reziste in timp, un neam are nevoie de doua mari atribute: de limba si de religie. La scara redusa insa, acelasi sistem se aplica si oraselor. Dar cind unul dintre acele orase este Iasiul, lucrurile deja capata alta insemnatate si mai ales alta greutate. Fiindca Iasiul a fost de-a lungul vremii atit un orizont al culturii, cit si al credintei.

Ca reputatie, Iasiul este unul dintre vechile orase ale tarii si cel mai insemnat centru cultural, politic si administrativ al Moldovei. Ca asezare, este mai vechi decit intemeierea statului feudal al Moldovei. In sapaturile arheologicce de pe soseaua Nicolina au fost gasite urme de asezari din prima epoca a fierului si din secolele al IV-lea, XI-XII-lea, XVII-XVII-lea. La 1408, cind pentru prima oara a aparut sub denumirea actuala, intr-un privilegiu comercial semnat de Alexandru cel Bun, Iasiul era loc de vama. La 1434, localitatea era mentionata ca tirg. Stefan cel Mare a ridicat aici curti domnesti (1493). Din timpul lui Lapusneanu insa si pina la Cuza Voda, cind dupa Unirea Principatelor, capitala tarii s-a stabilit la Bucuresti, Iasiul a fost capitala Moldovei. Si poate si "capitala credintei" din acel colt de tara, fiindca orasul este insetat de biserici si manastiri. Cea mai mica ctitorie (de fapt si cea mai grandioasa), o constructie monumentala, purtind amprenta stilului clasic, este Mitropolia Noua (Mitropolia Moldovei si Bucovinei) de pe strada Stefan cel Mare, nr. 46. Fondarea ei apartine mitropolitului Veniamin Costache (1768-1846). Constructia a fost inceputa in anul 1833, dupa planurile lui Freiwald, executate pe cit se pare in colaborare cu Gheorghe Asachi. Neterminata de acestia, constructia a fost desavirsita de catre arhitectul Alex. Orascu (1880-1887). Pictura interioara este opera pictorului Gheorghe Tattarescu. Din anul 1889 a fost adusa, de la biserica Trei Ierarhi, racla cu cinstitele moaste ale Cuvioasei Paraschiva. De atunci, in fiecare an, la sfinta cinstire, un exod urias de locuitori ai orasului si ai satelor din imprejurimi vin aici sa faca penitente in speranta unui ajutor divin. Insa, in contrapondere, cel mai vechi monument din Iasi ramine biserica Sf. Nicolae Domnesc (str. Anastase Panu, nr. 65), ctitorie a lui Stefan cel Mare. Planul si toate caracterele specifice sint asemanatoare bisericii Precista din Bacau. Dar in forma actuala este opera refacerii efectuata de arhitectul francez Lecomte de Nony. In mare, el a respectat structura veche, inlaturind contraforturile si adaugind inca un rind de ocnite pe linga cele doua vechi de la abside. Un alt monument, de valoare deosebita, din timpul lui Vasile Lupu, este Manastirea Golia, situata pe str. Cuza Voda, nr. 51. Manastirea a fost construita (1650-1660) pe locul alteia mai vechi, ctitorie a lui Ion Galia (1540), mare logofat in timpul lui Petru Schiopul, de la care se mai pastreaza si astazi turnul: Turnul Goliei. Biserica este de forma dreptunghiulara, de proportii mari, cu patru turle, pe arcuri etajate, de influenta ruseasca. Are aspectul exterior al monumentelor italiene din secolul al XVII-lea, care face trecerea de la stilul renasterii la cel baroc. Fatadele, construite din piatra fatuita, lucrate cu foarte mare ingrijire si pricepere, sint decorate cu o ordonanta de pilastri clasici cu baze si capiteluri corintice. In urma incendiului din 1733 si a cutremurului din 1783 a suferit avarii. Partea din fatada de deasupra cernisei, dimpreuna cu turlele, prezinta pe alocuri o seama de elemente decorative caracteristice arhitecturii din Tara Romaneasca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea. Pe cind era diacon, la Golia, a locuit Ion Creanga, evocat de micul muzeu din curtea biserici. Tot despre Golia a scris si Ionel Teodoreanu in romanul sau Galia - sau Casa de peste drum. Biserica Sf. Sava (str. Costache Negri, nr. 44) este un monument unic in arhitectura moldoveneasca, amintind, de aproape, factura unei cladiri otomane. Este de forma unei prisme de plan dreptunghiular, cu absida la rasarit, incoronata de doua cupole. Turnul clopotnita este alipit pronaosului pe fata de miazazi, pe unde este si intrarea. Dupa cum arata inscriptia greceasca din perete, la intrare, este opera unui arhitect strain: Gheorghe din Constantinopol, "capetenie de mesteri" (1625). In 1714, la Manastirea Sf. Sava s-au infiintat o tipografie si o scoala. Insa apropo de scoli, in Iasi, aproape de linia de tramvai, izolata de cladiri, parcuri sau strazi aglomerate, se afla "Casa Dosoftei". Din veacul in care a domnit Vasile Lupu, ramasa intacta si pina astazi, mai este cunoscuta si sub denumirea de "Tiparnita lui Dosoftei" (Str. Anastase Panu, nr. 69). Este o cladire dreptunghiulara, alcatuita din doua incaperi boltite, spre strada cu un portic cu cinci arcade. Casa a adapostit o vreme tiparnita mitropolitului Dosoftei, cel care a prelucrat in romaneste Psaltirea pre versuri tocmita (1673). Dintre constructiile care retin atentia ca monumente de arhitectura, nimeni nu poate trece cu privirea peste fostul palat administrativ - azi Palatul Culturii. Constructia, de mari proportii, a fost ridicata in primii ani ai veacului trecut, in stil gotic, dupa planurile arhitectului I.D. Berindei. Este una dintre mindriile arhitecturale de inceput de veac trecut ale orasului. Pe cit de monumentala se prezinta la infatisare constructia acestui palat, pe atit de vaste si elegante sint salile si galeriile interiorului. Cele doua sali-holuri de mijloc, de la parter si de la etaj, lungi cit fatada principala a palatului, cu scarile largi dintre ele, sint de-a dreptul grandioase. In acest palat se afla muzeele: de arte plastice (picturi de Aman, N. Grigorescu, Stefan Luchian etc.), de etnografie (obiceiuri, porturi si indeletniciri din Moldova), de istorie si politehnic. Cu aceste lucruri si cu inca multe altele se mindreste Iasiul. Fiindca, este neindoielnic ca urbea a fost de-a lungul vremii atit un orizont al culturii, cit si al credintei.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona