Comuna Stefan cel Mare si Stejarul din Borzesti
Articol
Text: Ramona Cazacu, Anne-Mary Nechita
Foto: Ramona Cazacu

Calatoriile prin Romania seamana din ce in ce mai mult cu hagialicurile la Mecca, ori cu pelerinajele facute odinioara de cuviosii crestini prin locurile sfinte. Se desprind de agrement si, treptat, devin ritual. Un ritual al visarii si al amintirii, care redesteapta in noi mindria nationala. Si asta pentru ca fiecare bucata de pamint musteste de traditie si istorie. Nu exista sat in care pietrele sa nu vorbeasca si sa nu redea omenescul in expresii artistice dintre cele mai felurite. De aceea ne-am pornit a le tulbura somnul de veacuri si a le dezveli frumusetile, care pot produce revelatii, daca n-au produs inca, cu urmari extrem de fertile in plan turistic. Si daca primul popas l-am facut in estul extrem, la Limanu, in numarul acesta ne vom opri in comuna Stefan cel Mare din Bacau, pe unde-si facea veacul odinioara Stefanita, fiul lui voda Bogdan.

Se spune ca Stefan cel Mare a copilarit mult timp pe Valea Trotusului, iar atunci cind cobora din cetatea de scaun, purtat de tatal sau, Bogdan Voda, sa vada frumusetile tarii, din toata tara Moldovei cel mai mult el indragea Borzestiul. De Borzesti se legau multe amintiri de-ale voievodului, caci impreuna cu alti copii de razesi Stefan obisnuia sa se joace de-a moldovenii si tatarii in jurul unui stejar falnic, rotund in coroana si gros cit sa-l cuprinda patru oameni. Jocurile lor reflectau vitregia vremii, ei impartindu-se in doua tabere adverse, ce aveau drept capetenie pe Stefanita, pentru ceata de moldoveni, si pe Mitrut, prieten si coleg de joaca de-al sau, pentru tabara tatareasca. Viitorul domn, pe atunci Stefanita sau Stefanuca, isi arata inca din acel timp abilitatile militare si inteligenta agera.
Tatarii erau spaima Moldovei acelor timpuri, veniti in secolul al XIII-lea din Mongolia. Cucerind si distrugind in calea lor China, Asia Centrala, Persia pina in Orientul Mijlociu si dorind sa treaca pina in apusul Europei, ei intemeiaza in sudul Rusiei o mare putere, ce avea sa devina Hoarda de Aur. Tatarii atacau ca o furtuna, distrugind tot ce le statea in cale, ardeau satele, holdele si se retrageau in aceeasi graba. Pasnicii moldoveni ii considerau ca pe o mare pedeapsa de la Dumnezeu pe acesti navalitori cu parul negru, ochii oblici si cai iuti.
Intr-o frumoasa zi de primavara, glasurile copiilor se amestecau cu cele ale pasarilor. Si din nou se-ncinse joaca pe miristea Borzestiului. Stefanita, cu ceata sa, prinse a lupta contra lui Mitrut si ceata tatareasca. Lupta a durat mai bine de un ceas, caci tare era Stefan, tare era si Mitrut! Dar, in cele din urma, puiul de domn a iesit invingator si a prins a judeca pe hanul tatar, intrebindu-l: de ce-i ataca tara de ce ii omoara supusii de ce da foc satelor de ce nu isi munceste pamintul in tara lui In urma judecatii, micutul han tatar urma sa fie spinzurat pentru faradelegile sale. Mitrut nu mai putea de bucurie ca va fi legat de subsuori si ridicat cit mai sus in coroana stejarului. Dar, acolo sus, risul i s-a oprit si a ingalbenit la vederea adevaratilor tatari care veneau in goana. Ceilalti copii nu au mai avut timp sa-l dea jos si Mitrut a cazut ucis de sageata hanului.
Stefanita si-a jurat ca il va razbuna pe Mitrut cu mina lui, iar daca hanul va trai pina va creste el mare, il va spinzura de stejarul din Borzesti.
Timpul a trecut si Stefan a urcat in scaunul Moldovei, iar prima grija a fost sa cuminteasca hoardele tatare care faceau atita rau tarii. Si iesind biruitor, Stefan l-a judecat pe hanul tatar, acelasi care l-a omorit pe Mitrut sub stejarul din Borzesti, si l-a spinzurat de ramurile acestuia. Astfel l-a razbunat domnitorul pe prietenul sau din copilarie si astfel se razbuna pe toti cei care pofteau la paminturile tarii.

MIndria Moldovei
Peste secole, un drum destul de aglomerat, si nu dintre cele mai netede, duce acasa la Stefan cel Mare, pe valea Trotusului, in comuna cu acelasi nume. Dealurile dimprejur au fost martore, l-au vazut crescind si desavirsindu-se ca domnitor. Puternic legat de aceste locuri, Stefan avea sa revina aici in 1494, in floarea virstei, pentru a ctitori o bijuterie de arta religioasa si a ridica un falnic pod de piatra linga Caiuti, intr-un catun pe care oamenii il cunosc astazi drept Girbovana. Un covor de iarba se intinde pe toata lungimea lui, incit nu banui ca piatra de sustinere ce se ascunde dedesubt a fost pusa anume ca sa permita trecerea. In apropiere, cu o bogata istorie sta straja si manastirea din Bogdana, inaltata in 1660 de logofatul Solomon Birladeanu si sotia sa Ana, care pastreaza pe catapeteasma o pictura foarte veche, iar sculptura acesteia a fost executata in lemn de tei de mesteri locali in 1798. Asezamintul este inconjurat de un zid de piatra inalt de 4-5 m, iar in imediata apropiere a manastirii se afla o bisericuta din lemn, valoroasa prin vechimea si stilul de constructie, adusa de la fostul schit Buciumeni-Tecuci.
Comuna Stefan cel Mare nu este insa mica deloc, si cuprinde un manunchi de sate: Bogdana (ce aminteste de tatal domnitorului, Bogdan), Radeana, Gutinas, Viisoara, Girbovana, Borzesti (azi cartier in Onesti), toate rasfirate pe dealurile din imprejurimi, si ascunse ochiului pasager. Doar daca intri pe drumuri marginase ai sansa sa ti se deschida peisajul satului moldovean molcom, cu case micute din chirpici, cu stilpi din lemn, meticulos ornamentati si, mai ales, oameni blajini si ospitalieri.

Biserica din BorzeSti
Astazi, pe locul stejarului de odinioara din Borzesti sta ridicata o mindra ctitorie. Si asta pentru ca Stefan Voievod obisnuia sa ridice cite un nou lacas dupa fiecare batalie. A zidit 26 de biserici din temelii, iar la alte citeva (pina la 36 - numarul bataliilor) a facut adaugiri si renovari. Acestea, fara sa tinem socoteala de altele doua din Transilvania, la Vad si Feleac, si una in Tara Romaneasca, la Rimnicu Sarat. Asa cum aminteste si pisania in slavona, biserica din Borzesti a fost construita de Stefan Voievod impreuna cu fiul sau, Alexandru, intr-un an, trei luni si trei zile. Constructia s-a realizat intre 1493 si 1494, in stil moldovenesc, remarcindu-se prin decoratia plastica a fatadei. Trei briuri verzi de caramida smaltuita incing cladirea incepind de sub nivelul ferestrelor si pina deasupra ocnitelor mari. In interior are 2 bolti construite pe sistemul de arce si pandantive in stil moldovenesc, insa ferestrele au imprumutat stilul gotic. Biserica dispune de ornamente de o rara sobrietate si autentica frumusete. Are plan dreptunghiular, fara turla boltita si cu calote sferice dispuse in fila.
In interior un detaliu frapeaza ochiul calatorului: marimea usii dintre naos si pronaos. Se spune ca aceasta usa a fost zidita dupa marimea scunda a domnitorului Stefan, avind coroana pe cap. Se mai spune ca se obisnuia sa se faca usi mici bisericilor pentru a impiedica navalitorii sa intre calare si sa profaneze lacasul religios. In pronaosul bisercii se observa o icoana care a fost scrijelita cu sabia de tatari, cu scopul vadit al unei asfel de profanari.
In momentul de fata interiorul bisericii este pictat integral de catre maestrul Grigore Popescu, pentru a reda vitalitatea si vivacitatea bisericii. In interior se afla si mormintul credincioasei Irina Rosetina, care a facut numeroase donatii bisericii si a dus o viata religioasa austera.
In cimitirul bisericii este ingropata fiica lui Vasile Alecsandri, Maria Bogdan - dupa sot, care a locuit in conacul din imediata apropiere a bisericii, astazi restaurantul Stejarul din Borzesti.

Sanctuarul credinTei
In incinta bisericii functioneaza de zece ani Muzeul de cultura si arta religioasa, in cladirea vechii scoli de la 1838, unde sint expuse obiecte de cult religios de la biserici din judetul Bacau si carte veche religioasa: Cazania lui Varlaam - 1643 si a doua editie a Bibliei de la Blaj - 1795. De o deosebita valoare este catapeteasma din lemn de tei, din secolul al XVIII-lea, donata muzeului de manastirea din Bogdana (ctitorita in 1660 de logofatul Solomon Birladeanu, in apropierea Borzestiului), a carei pictura a fost realizata de Nifon de la Neamt.
Muzeul este construit din blocuri masive de piatra, zidurile sale avind grosimea de un metru si jumatate, si slujeste ca loc de pelerinaj pentru iubitorii de istorie, plecati pe urmele lui Stefan. Pe 2 iulie, aici a avut loc o ceremonie de comemorare a 500 de ani de la moartea marelui voievod, care a atras sute de turisti din tara si de peste hotare.
In septembrie, in Stefan cel Mare spectacolul este in toi, mai ales ca frunza salcimului incepe sa se schimbe. Oamenii pornesc a roboti de zor prin curti si gradini, iar femeile pregatesc deja celebrele delicii moldovenesti - pui la ceaun, pastai prajite, ciuperci la gratar, la care se adauga "papusoiul" fiert sau copt. In curind va fi si vremea mustului, iar cheful merge mai departe. Acelasi ritm molcom, acelasi dor de a trai!
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona