Artizani si mestesugari - Tache Vrinceanu, Berzunti
Articol
Text: Ramona Cazacu, Anne-Mary Nechita
Foto: Ramona Cazacu

La jumatatea drumului intre Bacau si Onesti, un indicator obisnuit ne indreapta catre localitatea Berzunti, iar un turist neavizat sau un trecator grabit in goana masinii trece mai departe fara sa cunoasca vreodata incotro duce acest drumeag.
Urmarind soseaua ingusta, parcurgem o multitudine de suisuri, coborisuri si curbe, dupa care te astepti sa se termine drumul, toate intr-un peisaj lin de coline subcarpatice, pe care se mai zaresc inca pilcuri de padure. Te indepartezi de tumultul civilizatiei si de vacarmul aglomeratiei pentru a te indrepta, calatorule, catre nicaieri, catre o liniste paradisiaca si o incremenire a timpului.
Spre Berzunti, pasul nu-ti este atras doar de pitorescul peisajului, ci si de arhitectura rurala specifica acestor tinuturi, cu renumitele porti din lemn sculptat, ce incinta ochiul prin frumusetea crestaturilor, o dantelarie de ornamente realizate cu migala, pricepere si dragoste de frumos, de biserica construita intre 1556 si 1562, ce pastreaza o sculptura din lemn de tei foarte veche, sau esti atras, pur si simplu, de renumele lui Tache Vrinceanu, un artizan din partea locului, cunoscut datorita deselor aparitii la tirgurile de mestesuguri, la festivalurile de folclor sau la tirgurile de turism.
Nu e nevoie sa stii adresa sau directia exacta ca sa-l gasesti pe Tache. Este de ajuns sa-i rostesti numele si vei fi indrumat, caci toata lumea din Berzunti il stie drept "fotograful" satului. Bineinteles ca asta se-ntimpla demult, iar Tache facea fotografii alb-negru, dar reusea cu maiestrie sa le dea un dram de culoare si sa le trezeasca la viata. Avea culori anume cumparate din drumetiile sale sau trimise de prin "tari straine". Si adauga putina culoare in obraji sau la imbracamintea femeilor.
Cu Tache Vrinceanu poti sta la taclale zile intregi si tot ar mai avea ceva de basmuit, pentru ca la cei peste 80 de ani ai sai si-a pastrat intacte vioiciunea si cheful de viata. Iti va povesti probabil cum a perceput el lumea pe care a batut-o in lung si-n lat, din Franta pina in Anglia, dar mai ales cum l-a perceput lumea pe el.
Ca artizan, s-a remarcat drept mester de masti. Le lucra maiestru si le dadea ieftin, cam cit o jumatate de caruta de lemne. O vreme comenzile au curs girla, dar de la un timp s-au mai imputinat. Cu toate astea, mastile-i sint la fel de haioase, imitind chipul si rostul batrinilor, ciobanilor sau, dupa cum ii e moftul mesterului, vecinilor din sat. Le face din piele de capra si le picteaza intr-o culoare mohorita, gri sau maronie, dupa felul mastii. "Nu mai folosesc piei argasite pentru ca miros a oaie si nu face pentru obrazurile subtiri. Acua pun si plastic, lina pieptanata, ori stamba, iar la dinti ma zorescu cu fasole ori scoici". Comenzile se aduna mai ales in preajma sarbatorilor de iarna, cind vaile bacauane rasuna de chiotul mascatilor. Insa cele care i-au purtat faima prin satele Moldovei sint muzica si instrumentele sale. Cinta la vioara, sufla la trompeta si bate la tambur, dar nu oricum, ci simultan. Si toate acestea sint facute de el din metal. "Materialul il iau de la fiare vechi - ni se destainuie mos Tache. Nu ma costa nimic, dar, pe o vioara ca asta, un uncrainean a vrut sa-mi dea, acua vreo sase ani, 4 milioane de lei". De altfel, instrumentele sint facute toate dupa o inventie proprie. Trompeta este atasata la vioara pentru ca sunetul sa fie aparte, iar din picior bate vinjos in tambur, acompaniindu-se adesea cu scurte strofe folclorice sau satirice. Rezultatul - o atmosfera de voie buna si veselie, care nu stii de unde vine: de la firea joviala a acestui om, de la ingeniozitatea instrumentelor sau de la vacarmul facut de acestea. Ai senzatia ca o data cu Tache doineste intreaga Moldova, si ti se talmaceste o poveste fara de sfirsit despre ce a fost si ce va sa vina.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona