Sinaia - amfiteatrul Carpatilor
Articol
Text Si foto: Victor Raicu


"Stau astazi batrinii, vechi carausi, care de la Oratii, pina la Slonul de Piatra de sub Zamora, umblau cu chervanele numai prin pustietati, stau si se uita ca la o minune, la atita sodom de case catarate pe briiele muntelui si parca tot nu le vine sa-si creada ochilor..."
Alexandru Vlahuta

Uriasa potcoava cu deschiderea spre sud, Bucegii adapostesc la poale, pe cursul superior al Prahovei, una dintre cele mai renumite statiuni montane ale Romaniei - Sinaia. "Certificatul sau de nastere" l-a constituit, insa, ridicarea Manastirii Sinaia, o faimoasa ctitorie a marelui spatar Mihai Cantacuzino. Se pare ca lacasul ar fi fost construit intre anii 1690 si 1695, in urma unor evenimente pe care hrisoavele le consemneaza, si carora traditia orala le atribuie o aura legendara. Prigonit impreuna cu fratii sai de poterele domnitorului Grigore Ghica, Mihai Cantacuzino a luat drumul pribegiei spre munti, pe Valea Prahovei. In drum spre Transilvania, obosit si infometat, a poposit pe coastele muntelui Molomot, linga un izvor. Gazduit de calugarii de la schitul Molomot si ajutat sa ajunga la Brasov, Mihai Cantacuzino a fagaduit sa ridice o manastire in acel loc, drept multumire ca a scapat cu viata. Citiva ani mai tirziu, merge in pelerinaj la Ierusalim, ocazie cu care ajunge si in peninsula Sinai, unde este uimit de asemanarea muntelui Horib, la poalele caruia se afla Manastirea Sinai, cu abruptul Bucegilor unde-i intilnise pe calugarii salvatori. Intors in tara, isi tine fagaduiala si in 1690 incepe sa construiasca manastirea pe care o termina in 1695. O data cu aceasta, avea sa se ridice mindra imprejuru-i si statiunea ce avea sa devina prin veacul trecut o veritabila "Perla a Carpatilor".
Dincolo de poveste, primele dovezi ale prezentei omenesti in Sinaia sint vestigiile de bronz descoperite si datate 1800-1700 i.H. Se pare ca viata a continuat fara intrerupere in acest larg amfiteatru natural, cercetatorii considerind ca, pe locul unde se afla astazi orasul, s-a infiripat cu secole in urma o stabila asezare pastorala.
Incepind cu secolul al XV-lea, Drumul Prahovei avea sa fie folosit si de catre negustorii din Ardeal, care veneau cu marfuri dinspre Brasov spre Tara Romaneasca, si mai departe, pina dincolo de sudul Dunarii. Ei cautau adesea gazduire la oamenii care-si injghebasera gospodarii, la stinele de pe aici, la pustnicii care-si durasera lacasuri la adapostul codrilor.
Dezvoltarea orasului incepe practic din anul 1695, o data cu terminarea "Catedralei Carpatilor", cum a fost de nenumarate ori botezata manastirea.
Situarea intr-o zona de un pitoresc aparte, dotarile turistice, multiplele posibilitati de practicare a sporturilor de iarna, tratamentul balnear, numeroasele monumente si obiective turistice, definirea ca principala poarta de intrare in masivul Bucegi au facut ca Sinaia sa devina cu timpul una dintre cele mai solicitate statiuni montane.
Punctul forte l-a constituit intotdeauna climatul subalpin puternic ionizat, cu actiune specifica de sedare pe fondul unei presiuni atmosferice scazute a lipsei vinturilor puternice, caruia i se adauga aeroionizarea intensa, asigurata de versantii padurosi din imprejurimi. De o apreciere aparte s-au bucurat si "apele facatoare de minuni" din Valea Ciinelui. Istoria tratamentului balnear la Sinaia isi are, de altfel, inceputul in anul 1878, cind in parcul central al orasului s-a dat in folosinta un pavilion unde functiona baza de hidroterapie administrata de Eforia Spitalelor Civile. In 1910, scriitorul Mihai Haret nota ca "Eforia Spitalelor Civile duce tratative pentru construirea unui nou stabiliment de hidroterapie". Ca urmare, in anul 1914 se dadea in folosinta "Hotelul Bailor" - actualul Complex hotelier "Paltinis", devenit intre timp un hotel special, cu baza de tratament bine utilata, cu instalatii moderne, pentru tratamente cu o recunoscuta eficienta.

PeleS, George Enescu Si Paradisul... verde
Nimeni n-a vizitat vreodata Sinaia fara sa-i fi facut cu ochiul Castelul Peles, ridicat din dorinta domnitorului Carol I de a-si avea aici, la poalele Bucegilor, resedinta de vara. Lucrarile de amenajare au inceput in anul 1873, dar piatra fundamentala de temelie a fost pusa abia la 10 august 1875, el fiind realizat dupa planurile arhitectului austriac Wilhelm Doderer. Inaugurarea propriu-zisa a edificiului s-a facut la 25 septembrie 1883, cind a impresionat asistenta, ca si pe turistii de astazi, prin arhitectura si aspectul sau monumental.
Pentru iubitorul de arta insa, Sinaia mai are multe de oferit. Cel mai misterios edificiu se afla ascuns dupa o perdea de brazi si molizi din cartierul Cumpatu - Casa memoriala "George Enescu", cunoscuta, lesne de inteles de ce, sub numele de vila "Luminis". Cladirea a fost construita intre anii 1922 si 1923, dupa planurile intocmite chiar de marele compozitor. Ea reuneste elemente de arhitectura romaneasca - cerdacul mare cu arcade - cu simboluri ale romantismului timpuriu - turnul micut din coltul de sud-vest si contraforturile puternice.
Nascut in anul 1881 la Liveni - azi comuna George Enescu din judetul Botosani, George Enescu a primit primele indrumari muzicale de la lautarul Nicolae Chioru, apoi a studiat la Viena si Paris (intre anii 1883 si 1899), pentru ca in anul 1894 sa sustina cel dintii concert in sala Ateneului Roman. In vara anului 1898, compozitorul vine pentru prima data la Sinaia, oras de care se simte puternic atras, unde avea sa locuiasca deseori, sensibilitatea si talentul sau fiind stimulate de incintatorul peisaj de aici. Poate tocmai de aceea interioarele Casei Memoriale "George Enescu" surprind placut prin elementul romanesc, o confirmare a filonului autentic, reprezentativ pentru tot ceea ce a daruit George Enescu neamului sau. Incaperile de la etaj sint spatioase si confortabile, fiind mobilate si aranjate cu rafinament si inspiratie, aici reunindu-se in mod armonios elemente ornamentale si de mobilier in stilurile romanesc, oriental si Bidermayer. In salon se pastreaza pianul maestrului, un "Ibach" fabricat la Lausanne, pe care si-a sustinut bogata sa activitate componistica si concertele oferite apropiatilor familiei. Din salon se patrunde in camera sotiei lui George Enescu - Maria Cantacuzino-Enescu, unde ambianta tradeaza spiritul acesteia.
Si daca tot am pomenit de edificii misterioase, nu ar trebui sa ne scape Casa memoriala "Nicolae Iorga", construita dupa planurile arhitectului Bortnovski (in stil romanesc, din caramida, piatra si acoperis din sindrila) pe un loc neted, si ascunsa de citiva brazi, ori vila in care, intre anii 1858 si 1922, a locuit Take Ionescu (reputat politician si prim-ministru al Romaniei in timpul primului razboi mondial).
Un alt personaj celebru de care este legat destinul Sinaiei este Badea Cirtan, al carui mormint se afla in cimitirul statiunii. Dincolo de temerara sa calatorie pe jos pina la Roma, Badea Cirtan a ramas in istorie ca un neobosit raspinditor de cultura romaneasca peste munti, in Transilvania dinaintea anului 1918, unde populatia era silita sa invete carte in limba maghiara. Nascut la 24 ianuarie 1894 la Cirtisoara, pe numele sau adevarat Gheorghe Cirtan, era cioban si-si pastea turmele pe intinsele plaiuri ale muntilor Fagaras. In vara anului 1895 avea sa treaca muntii prin "vama cucului" si sa ajunga la Bucuresti, unde doarme noaptea linga soclul statuii lui Mihai Viteazul din Piata Universitatii. Avea sa se intoarca acasa, in Ardeal, cu ajutorul lui V.A. Urechia, care ii umple desagii de ziare si carti, abecedare, manuale de istorie si geografie, gramatica si literatura, pentru a le difuza romanilor din Transilvania. De atunci, a trecut muntii de nenumarate ori, incarcat cu carti procurate de la Bucuresti, pina cind se stinge din viata la Poiana Tapului, la 7 august 1911.
Dar acestea nu sint chiar toate "secretele" cu care se mindreste Sinaia. Varietatea mare a florei si faunei de aici, unele dintre specii cu caracter de unicat, a facut ca in anul 1935 sa ia fiinta "Parcul National Bucegi", ce se intinde pe o suprafata de 6.680 ha. Rezervatia se desfasoara ca o uriasa coroana de-a lungul versantilor estici, nordici si vestici ai Bucegilor, de la Sinaia si pina in saua Strunga. Limita sa inferioara se situeaza intre 1.000 si 1.100 m altitudine, iar cea superioara atinge 2.507 m in Virful Omu. Peisajul morfologic al rezervatiei cuprinde spectaculoase abrupturi, platouri, circuri, vai glaciare, chei si alte forme carstice. Din punct de vedere al vegetatiei, in etajul alpin inferior se remarca asociatia faget cu brad, specifica Carpatilor Meridionali si Orientali. Spectaculoasa este padurea seculara de brad de la Sinaia, unde exista arbori monumentali, cu inaltimi de peste 50 m si diametre mari. Aici intilnim si tisa, o specie rara in Carpati, prezenta doar pe stincile Sfinta Ana, pe Valea Pelesului si la Poiana Stinei. De altfel, pozitia strategica, ferita de vinturi si schimbari bruste de temperatura, a favorizat mentinerea in zona stincilor Sfinta Ana si a unor specii precum liliacul si iedera alba.
In cadrul etajului alpin superior sint ocrotite jnepenisurile de pe platoul muntilor Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici, dar si cel mai de seama reprezentant al florei lemnoase - zimbrul - sau asociatiile de tufarisuri pitice, precum cea cu rhododendron.
Cei doritori de adrenalina, cu suficient curaj pentru a se avinta pe virfurile cele mai stincoase si izolate, animate pe abrupturi, intilnesc o serie de elemente floristice, multe dintre ele endemisme, precum garofita, floarea de colt ori singele voinicului - toate declarate monumente ale naturii.
O bogata retea de poteci marcate conduce pe iubitorul de drumetii cu rucsacul in spate spre Platoul Bucegilor sau Muntii Baiului, din Sinaia pornind doua magistrale turistice: una marcata cu banda rosie ce urca pe la Cota 1400 - Saua Virfului cu Dor - Saua Laptuci - Cabana Padina - Saua Strunga - Vf. Omu - Vf. Bucsoiu - Pichetul Rosu - Cabana Poiana Izvoarelor - Cabana Gura Diham - Busteni; alta, marcata cu banda albastra, ce urca prin Poiana Stinii - Cabana Piatra Arsa - Saua Cocora - Complexul turistic Pestera - Cascada Obirsiei - Vf. Omu - Valea Cerbului - Busteni.
Iarna, Sinaia este asaltata de numerosi vizitatori si iubitori ai sportului, romani si straini. Accesul auto pina la Cota 1400, modernele mijloace de transport pe cablu, schiul, saniuta, bobul ori ceva mai periculoasele snowboard si parapanta, practicate atit in localitate, cit si pe pirtiile cu diferite grade de dificultate de pe fetele muntilor Furnica si Vf. cu Dor transforma an de an statiunea, din Perla a Carpatilor intr-o adevarata Regina a Zapezilor.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona