Halmagiu - tirg la hotarele Transilvaniei
Articol
Text & foto: Victor Raicu

Comuna mare, cu case mindre, aratoase, si magazine ample, cam asa ar fi putut descrie cineva Halmagiul pe la sfirsit de veac XX. Si intr-adevar, nu s-ar insela prea tare, pentru ca cel care coboara pentru prima data in gara la Halmagiu, indiferent daca vine dinspre Arad sau Brad, are in fata ochilor o priveliste incintatoare - o depresiune ovala, continuata cu o cimpie intinsa, marginita la miazazi si rasarit de dealuri blinde, cu creste domoale, si de muntii Gaina si Biharia, incununati de barbi colilii de zapada, pina tirziu, inspre mai. La miazanoapte vegheaza muntii Zarandului, ce-si opintesc cu rivna poalele in albia repede a Crisului Alb.

Comoara descoperita in 1889 in satul Guravaii (20 km vest de Halmagiu) - un lant si inele de argint de care atirna tinte decorative si monede de Apollonia si Dyrachium - dovedeste prezenta civilizatiei dacice in aceste locuri, desi prima atestare documentara a asezarii avea sa fie facuta de abia in anul 1358, cind este amintit voievodul Bibarch, "al romanilor din Halmagiu". Denumirea comunei deriva - dupa istoricul Nicolae Iorga - din cuvintul "holm", ceea ce insemna cindva deal sau colina, si intr-adevar, zona joasa a Halmagiului este inconjurata de dealuri si coline care uneori ating o altitudine de 800 m. In evul mediu Halmagiu este mentionat ca fiind "oppidum" (tirg), apoi "oppidum finibus Transilvaniae" (tirg la hotarele Transilvaniei). In documentele anului 1441 este amintit faptul ca Halmagiul apartinea cetatii Siria, cetate care, in anul 1444, este daruita de George Brancovici lui Iancu de Hunedoara, drept rasplata pentru faptele sale de arme. Figura emblematica a voievodatului Halmagiului din secolul al XV-lea a fost voievodul Moga, care, impreuna cu fiii sai, la data de 10 aprilie 1451 a fost confirmat de Iancu de Hunedoara in drepturile sale asupra acestui tinut. In secolele XVI - XVIII, Halmagiu si satele adiacente formeaza obiect de litigiu intre turcii ce se gaseau in cetatea Ineului si principii Ardealului, pe o parte, iar pe de alta intre principii Ardealului si regii unguri. In octombrie 1600, pe la Halmagiu a trecut intiiul unificator de tara - Mihai Viteazul, dar peste cinci ani (1604) asezarea avea sa fie pustiita de turci, iar cetatea Halmagiului, in care se refugiase o parte a populatiei, scapa de urgia navalitorilor numai in schimbul unui tribut. Despre importanta acestei localitati vorbesc documentele timpului. Astfel, in 1700, comisia pentru stabilirea granitei dintre Ardeal si Ungaria propune ca districtul Halmagiului sa fie anexat Ardealului, iar in 1703 tinutul Halmagiului intra in confiniul militar din Arad, cu garnizoana in Halmagiu. In anul 1709, asezarea devine oficiu vamal, districtul ajungind sa se suprapuna cu domeniul erarial. Pina in ziua de astazi, episcopii din Arad se intituleaza si episcopi ai Halmagiului, despre biserica veche vorbindu-se in secolul al XVIII-lea ca despre "intiia si vladiceasca biserica din tinutul acesta". Printr-un ordin al imparatesei Maria Tereza ce dateaza din anul 1754, aceasta biserica ce a servit romanilor ortodocsi ca lacas de cult veacuri la rind a fost predata celor cinci persoane care au imbratisat unirea cu Roma. Dupa 1948 a revenit din nou ortodocsilor.

Flacarile celor doua revolutii din 1784 si 1848 au cuprins si aceasta asezare, impreuna cu tot Comitatul Zarand, din care facea parte la acea vreme. In prima jumatate a secolului XX, Halmagiu detinea unele institutii administrative de baza (pretura, judecatorie, carti funciare, notariat), continuindu-si rolul sau de centru important al Tarii Motilor.
In mijlocul comunei, pe locul unde cu citiva ani in urma se tineau tirgurile, acum se afla un parc amplu, in mijlocul caruia troneaza bustul lui Avram Iancu, iar la circa 20 de metri monumentul de granit ridicat in 1933 in memoria martirilor cazuti in rascoala lui Horea din 1784, a celor din anii 1848 - 1849, si a eroilor cazuti in primul razboi mondial. In apropiere se afla Hanul Vechi, care dateaza din secolul al XVIII-lea si a avut mai multe utilizari de-a lungul timpului, si "Piatra Cinzaiului" (a chinurilor) pe care erau intinsi si batuti exemplar cei ce nu-si achitau darile si toti raufacatorii. Nu departe se afla Biserica parohiala, ctitorita intre anii 1755 si 1757, cu o pictura murala executata de vestitul pictor Radu Dascalu, in anul 1768.

Cum din Halmagiu pornesc poteci si drumuri spre toata Tara Motilor, ajungindu-se foarte usor la "Panteonul national-Tebea", cu mormintul lui Avram Iancu si Gorunul lui Horea, intr-un viitor apropiat asezarea va dispune de conditii corespunzatoare practicarii turismului rural si agroturismului.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona