Siria si Pincota, doua repere la rascruce de... Ev Mediu
Articol
Text & foto: Victor Raicu

O bogata traditie medievala, atestata documentar inca din veacul al XIV-lea. Resedinte de cnezat sau voievodat si importante componente ale unui vast domeniu, care includea actualele judete Arad si Hunedoara, Siria si Pincota au cistigat batalia cu timpul, conservind cvasi intacta o perioada altminteri greu de descifrat.

Domeniul pe care se afla astazi cele doua asezari - in componenta caruia intrau odinioara Araneagul, Cladova, Capilna, Ciuci (Virfurile) si Halmagiu - a apartinut o vreme lui Iancu de Hunedoara (1444-1445), apoi lui Matei Corvin si familiei Bathory. Despre acele vremuri mai dau inca marturie ruinele cetatii feudale Siria, ridicata probabil prin secolul al XIII-lea, din caramizi romane, stampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina, la care se poate ajunge pe un drum usor accesibil. Potrivit specilistilor, partea cea mai veche a cetatii pare sa fi fost donjonul, iar cea mai noua, o cazarma in care era adapostita o garnizoana condusa de un castelan. In 1514, cetatea este ocupata de cetele taranesti ale lui Gheorghe Doja, iar spre mijlocul veacului al XVI-lea cade sub stapinire otomana, o data cu Halmagiul, fiind eliberata de abia in 1595. Dupa ce gazduieste in perioada 1599-1600 garnizoana lui Mihai Viteazul, fortareata cade din nou, in 1607, sub stapinire otomana, si ramine ocupata pina in 1693. Desi se mentine aproape nevatamata pina in 1784, Siria este ulterior distrusa de habsburgi. Prin 1755 aici mai exista inca o bisericuta de lemn cu hramul "Sfintii Arhangheli", care avea sa fie apoi consolidata in piatra si sfintita in 1752, dupa cum lasa marturie Episcopul Sinesie Jivanovici. 17 ani mai tirziu insa, credinciosii primesc aprobarea de constructie si inalta o noua biserica, din piatra, cu plan in forma de cruce si altar in semicerc.

Sub dealul cetatii Siria se ridica astazi castelul Bohus, construit in prima jumatate a secolului al XIX-lea. El este format dintr-un singur corp de cladiri cu 30 de camere, partea principala avind o fatada si terasa cu coloane dorice. Aici au fost purtate tratative intre generalul Gorgey, comandantul suprem al armatei revolutionare maghiare din 1848-1849, si generalul Frolov, imputernicitul tarist, si tot aici se afla un muzeu memorial, dedicat scriitorului Ioan Slavici (1848-1925), nascut in localitate. Inaugurat in 1960, muzeul ilustreaza momente din copilaria, anii de scoala de la Siria si studiile de la Arad, Timisoara, Budapesta si Viena, reliefate de o serie de obiecte ale scriitorului.
La doar citiva kilometri de Siria, pe drumul ce duce spre Moneasa, se afla Pincota, o localitate dinamica, cu o puternica retea comerciala, liceu, casa de cultura, biblioteca si multiple institutii publice, renumita cindva pentru tirgurile si iarmaroacele sale.
Prima mentiune a acestei asezari o gasim in lucrarea lui Marki Sandor, care precizeaza ca pe locul unde se gaseste azi Pincota, in anul 1216 se afla o abatie benedictina, despre existenta careia sintem informati abia la inceputul secolului al XIII-lea. Istoricul maghiar Marki Sandor sustine ca abatia benedictina cu hramul "Sfintei Fecioare" a fost mentionata si in anul 1219, precizind ca abatele de aici actiona si ca judecator in procesele localnicilor. In secolele XII-XIII, actualul teritoriu al judetului Arad cunoaste invazia tatarilor, dupa retragerea carora in anul 1240 incepe constructia unor cetati fortificate, care devin ulterior puncte de interes strategic.

O cetate similara celei de la Siria a fost ridicata si la Pincota, fiind atestata documentar la 14 iunie 1318, cind a devenit proprietate regala. In anul 1375, printr-o decizie a regelui Ludovic, cetatea Pincotei impreuna cu cea a Deznei si o buna parte a Comitatului Zarandului este donata familiei Losonczy, una dintre cele mai vechi familii unguresti din zona, si va ramine in posesia ei timp de 170 de ani.
La inceputul secolului al XVII-lea, in urma inlaturarii violente a lui Mihai Viteazul, principii Transilvaniei au fost nevoiti sa faca fata marilor rivalitati dintre turci si austrieci. In anul 1636 turcii au atacat din nou Pincota, ucigind haiducii de aici, care formau garnizoana locala, luind ostateci 14 copii. In cuprinsul Tarii Zarandului sint multe sate si locuri care pastreaza si astazi amintirea lotrilor, a faptelor lor sau a locurilor unde au pierit. Nici Pincota nu a fost ocolita de acesti oameni ai codrilor. Localnicii mai virstnici isi amintesc ca in urma cu 50 de ani actuala strada Crisan se numea "Ulita lotrilor".
Cel mai vechi lacas de cult din Pincota este biserica romano-catolica. Constructia asezamintului a fost inceputa in anul 1806 de catre "Camera Regia" si a fost finalizata un an mai tirziu, la 29 octombrie 1807, pastrindu-se si astazi.

In ceea ce priveste potentialul turistic local, avind in vedere ca Pincota se gaseste pe ruta turistica Arad-Moneasa, au fost finalizate lucrarile de restaurare a "Hanului vechi", in cladirea fostei inchisori domeniale, ridicata la sfirsitul secolului al XVIII-lea, din ordinul Mariei Tereza. Cladirea indeplinea initial doua functii: o parte, inclusiv subsolul, era destinata inchisorii domeniale, de unde si denumirea locala de "Inchisoarea Zarandului"; restul incaperilor au fost destinate in timp administratiei fiscale. Pe parcurs, cladirea a servit ca sediu al unor institutii de interes local: statie de postalion, han, posta. Statie de postalioane a existat aici pina in anul 1890, cind s-a dat in folosinta calea ferata Arad - Brad, iar posta si telefoanele au functionat pina in anul 1843. Nu departe, pe aceeasi strada, se gaseste castelul contelui Schulkowsky, cu o frumoasa fatada in stil baroc apropiat de rococo, construit in jurul anului 1840. Recent, edificiul a fost restaurat, fiind adus la infatisarea lui de odinioara. In prezent, aici se gasesc sediul primariei, biblioteca oraseneasca, cabinetele medicale de pediatrie si sala de sport a liceului teoretic.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona