Povestile cetatilor aradene
Articol
Text: Victor Raicu, Anne-Mary Nechita
Foto: Victor Raicu

O calatorie in Siebenburgen, "tinutul celor sapte cetati", cum au botezat sasii o mare parte din Transilvania, te introduce intr-o atmosfera stranie si ispititoare, care evoca un Ev Mediu plin de pitoresc. Secole in urma, oamenii locurilor, ca vor fi fost ei sasi, maghiari, secui, sirbi ori romani, au inteles ca cel mai bun refugiu din calea navalirilor de tot felul il gaseau in bisericile lor gotice, cu ziduri solide, unde se putea inghesui mai toata populatia.
Ca sa le apere, au ridicat de jur imprejur ziduri groase si turnuri de straja. Asa au aparut asezari mindre, precum cele de la Arad, Soimos, Siria, Ineu, Dezna... Peste 200 de cetati, din limita de Carpati si pina la Satmar. Timpul si timpurile au lasat, insa, urme adinci asupra Siebenburgenului. Marea majoritate a satelor au fost parasite, locuitorii luind calea vestului. A disparut, incet, incet o parte din bunastare si, in curind, s-ar putea uita chiar si cetatile. Odinioara, ele ii atrageau deopotriva pe romani, maghiari, sasi ori turistii ce se nimereau pe aceste meleaguri, in zi plina de lucru sau la vreme de sarbatoare. De aceea, ne-am propus a le scoate la lumina, si de a le lasa sa-si depene singure povestea ce-au zamislit...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona