Cetatea Aradului
Articol
Vechea cetate a Aradului - construita o data cu incheierea razboaielor austro-turce, in prima jumatate a veacului al XVIII-lea - nu mai corespunde cerintelor militare ale epocii atit din punct de vedere al structurii, capacitatii, cit si ca amplasament, pierzindu-si treptat importanta strategica. In urma dezvoltarii artileriei si in general a tehnicii militare, bastionele si zidurile sale nu mai puteau rezista unui asediu. In aceste conditii, in anul 1763, din ordinul imparatesei Maria Tereza s-a inceput construirea unei noi cetati, dupa planurile general-maiorului Filip Ferdinand Harsch. Lucrarile au durat 20 de ani - din 1763 in 1783, cetatea fiind construita cu caramida adusa din mina in mina, in sir indian, de la Jimbolia, o caramida ajungind la destinatie in 24 de ore. In anul 1784, in cetatea Aradului au fost adusi primii detinuti care participasera la miscarile revolutionare conduse de Horea, Closca si Crisan.
Legatura dintre oras si cetatea Aradului se facea pe vechiul pod "Decebal", distrus in cel de-al doilea razboi mondial si refacut dupa aceea. Activitatea militara s-a desfasurat numai in marea incinta a cetatii, celelalte activitati (instructii, sport, hipism etc.) desfasurindu-se in afara cetatii. Biserica catolica din incinta cetatii functiona atit pentru militari, cit si pentru publicul din exterior.

Pentru locuitorii Aradului, cetatea impreuna cu intreaga zona limitrofa a reprezentat un punct de atractie de o deosebita valoare. A avea un fragment de "codru secular", ca si cetatea cu cazematele ei, care apareau ca un element surpriza si in imediata apropiere a centrului civic al orasului, reprezenta un ideal loc de petrecere a timpului liber si unic in felul sau.
Citiva ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, locuitorii Aradului inca mai aveau acces in incinta cetatii, mai ales pentru serviciile divine din biserica. Dupa instalarea in cetate a unor unitati sovietice, accesul in incinta a fost interzis, iar zona din jurul cetatii, cu terenul de fotbal, hipodromul orasenesc si cimitirul militar, a disparut. Dupa plecarea armatei sovietice, cetatea si zona limitrofa au fost preluate de armata romana. Dupa plecarea sovieticilor, biserica si spitalul militar au fost parasite si au ramas prada degradarii aproape totale, doar zidurile exterioare si turlele bisericii, si ele supuse direct intemperiilor, au ramas in picioare.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona