Cerc de biserici fortificate, hotarul de credinta al Tarii Moldovei
Articol
Poate d-aia a dat Domnul domnitori viteji, harnici si destoinici Moldovei: ca sa-i ridice lacasuri atit de minunate incit sa-i fie drag sa-si coboare cerestii ochi, cu ingaduinta spre bisericile stralucind in soare, cu toate culorile curcubeului insemnate pe ziduri! Si poate d-aia sint atit de cautate bisericile din Tara de Sus: joase, simple, ca niste case boieresti ceva mai mari, acestea fac mai calda apropierea si comunicarea cu Tatal Ceresc, gratie cupolelor scunde care-L coboara pe Cel de Sus pina la pragul privirii furate printre genele in rugaciune. Numai ca, daca cel ce pleaca sa viziteze minastirile crede ca o poate face doar avind gindul si cugetul curat, se-nsala!
La poarta minastirilor, preoti in sutane ori maicute cernite ridica deget aspru aratindu-ti preturi inscrise pe tablite: 10.000 de lei sau 20.000 lei intrarea. Cruciulite, iconite, vederi, toate au pret de vinzare. Negotul cu credinta incepe sa devina industrie. Vinzarea lui Iisus pe 30 de arginti este binevenita pilda. Daca vrei sa intri in Casa Domnului trebuie sa platesti. Nu cu rugaciuni si matanii, ci cu bani. Administratorii minastirilor vind din poarta imaginea Domnului. Ca sa faci fotografii exterioare te costa 30.000 de lei. Pe de alta parte, fac pe moralistii. Nu intri in biserica decit in tinuta decenta. Cersetorii zdrentuiti, cei mai iubiti copii ai Tatalui, n-au ce cauta acolo. Nu pot oripila cu goliciunea lor ochii pudici ai sfintilor! Chiar daca Biblia spune ca am fost facuti dupa chipul si asemanarea Lui! Chiar daca, goi, Adam si Eva au fost creatia Lui! In biserica, acum, nu mai intra decit bogatii si cei cu straie parfumate pe ei. Preotii nu mai suporta mirosul de transpiratie al saracului.
Au telefoane in biserica (firul scurt cu Dumnezeu?), statii de amplificare, sa nu-si solicite prea mult corzile vocale, si limuzine in curte. Nu pomenesc pe nimeni la slujbe, decit prin acatiste platite. Cine nu plateste, nu merita sa-i fie pomenita ruga pentru Cel de Sus. De parca Stefan, Rares, Arbore si altii au ridicat bisericile pentru indestularea lor... In rest, totul e bine. Minastirile sint adevarate bijuterii ce ademenesc ochiul sa le admire culoarea, forma, supletea. Daca pornesti din Suceava in sus, prima minastire aflata in drum e Dragomirna. Cu cei 42 de metri pe verticala si numai 9,60 metri latime, biserica este cea mai inalta din Moldova si deosebit de ingusta, ceea ce-i da zveltete si o eleganta iesita din comun. Pe vremuri, la mosia sa din Dragomirna, Anastasie Crimca, impreuna cu boierii Lupu si Simion Stroici, a inaltat, in 1602, o mica biserica, zisa a schitului", acum aflata in cimitirul obstii. Din 1608, mitropolit al Moldovei, carturarul Crimca termina de zidit, in 1609, biserica mare a minastirii, pe marginea unui lac si linga niste izvoare placute inca de Stefan cel Mare si Doamna Elena, sotia lui Petru Rares. Dupa 1620, cresterea pericolului atacurilor turcesti, tataresti, poloneze, cazacesti, il determina pe voievodul Miron Bornovscki sa inconjoare minastirea cu ziduri din piatra (patrulater, 11 m inaltime), turnuri de colt, metereze si puternice contraforturi. Biserica nu are pictura exterioara.
O iei apoi pe drumuri intortocheate si ajungi in comuna Arbore. Aici, Luca Arbore, boier si inalt dregator al lui Stefan cel Mare, a inaltat un paraclist in anul 1503 la curtea sa din comuna care-i poarta numele, situata pe valea riului Solca. Biserica are ziduri mici de aparare si o curte larga. Poate e singura unde nu platesti pret la intrarea in curte. Dai insa 10.000 de lei daca vrei sa vezi biserica in interior. Edificiul are un plan dreptunghiular la exterior (fara turla) si fals-trilobat in interior, forma nemaiintilnita pina atunci la ctitoriile epocii. Pictura interioara a fost serios afectata cind, intre secolele XVII - XVIII, biserica a ramas fara acoperis. Pictura exterioara este insa, opera lui Dragos Coman din Iasi, chemat in anul 1541 de catre Ana, fiica lui Arbore, sa zugraveasca biserica. Artist dovedeste geniu: umblat pe multe meleaguri straine, el inoveaza, are idei, reuseste o sinteza indrazneata intre elementele orientale si occidentale bine integrate totusi in traditie. Pastreaza elementele canonice, dar Asediul Constantinopolului", de exemplu capata substanta real istorica (asediul persilor din 626); Drumul magilor" si Maica Domnului", ca si alte scene denota o inclinatie spre peisajul stincos, pe un fundal preponderent verde. La nici o alta minastire nu gasim, cum gasim aici, un asemenea ansamblu de miniaturi considerat de altfel drept cel mai bine realizat din toata pictura epocii Stefan cel Mare -Petru Rares. Astfel, intilnim pe Adam arind, pe Eva torcind (in Geneza"), mesenii de la Ospatul" Sfintului Gheorghe sint asezati si cu spatele la privitor, pictura nemaifacuta pina la el in bisericile noastre. Afara, linga minastire, doua blocuri de piatra atrag atentia: in bortele lor anume adincite s-au pregatit neasemuitele culori ale Arborei. In spatele bisericii, in fata unor morminte pe care s-a asezat toata Moldova, ca pe umerii unor uriasi", meri si peri iti umplu buzunarele si-ti aromeaza cerul gurii cu fructele lor de toamna tirzie.
Pe mai departe, drumul se deschide serpuind spre munte. Si unde dealurile incep sa capete inaltimi, se afla asezata Sucevita. Pe un platou intins, zidurile inalte delimiteaza locul. Peste drum, valurindu-si apele la poalele dealurilor impadurite, riul Sucevita isi poarta de mii de ani apele fiind martorul tuturor facerilor si prefacerilor lumesti de pe malurile sale. Doar el stie ca acum citeva sute de ani, rasarea intre dealuri o bisericuta din lemn si o schivnicie, pe la inceputul veacului al XVI-lea.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona