Biertan
Articol
Ferit de ochii necunoscatorilor, Biertanul se ascunde la 8 km de soseaua principala ce leaga Mediasul de Sighisoara. Doar din Sarosu pe Tirnave, lasind o alta biserica fortificata in urma, indicatorul arata drumul catre inima Biertanului.
Astazi un sat ca oricare, asezarea concura odinioara cu Mediasul pentru intiietate administrativa. Povestesc batrinii si dau marturie hrisoavele ca, in 1552, desi acesta din urma cistiga competitia si e promovat ca fiind centrul administrativ si judecatoresc al celor "Doua scaune", Biertanul devine sediu episcopal sasesc, prin alegerea preotului Lucas Unglerus ca intendent suprem al comunitatii evanghelice din Transilvania, functie pe care avea s-o detina pina in 1867, dupa moartea episcopului Georg Paul Binder (a carui statuie se afla in curtea bisericii). Desi biserica-hala din mijlocul satului este construita intre 1490 si 1524, in stilul goticului tirziu, fiind ultima din Transilvania inaltata in acest stil, localitatea este atestata, alaturi de Medias si Mosna, inca din 1283.
Azi, in cetate se intra pe linga locuinta paznicului (de unde se cumpara si bilete: 30.000 de lei/persoana), urmind cele 73 de trepte de lemn datind din 1795 si acoperite in 1845 pentru a facilita urcusul pe timp ploios. Scara este asemanatoare celei din orasul vecin, Sighisoara, doar ca este ceva mai veche si mai lunga. La capatul urcusului, alaturi de biserica, pot fi admirate Turnul cu ceas, Turnul cu clopote, Turnul Mausoleu (numit astfel deoarece din 1913 adaposteste pietrele funerare ale episcopilor - adevarate dantelarii in piatra), Inchisoarea, Turnul Catolic (folosit drept capela de catre catolici, dupa reformare), Turnul Slaninii, Turnul Portii si Primaria. Interesante sint legendele legate de unele dintre aceste constructii. Spre exemplu, Turnul Slaninii era locul in care sasii isi tineau proviziile, pentru a se putea refugia cu usurinta in cetate in caz de atac neprevazut din partea turcilor sau a tatarilor. La fel de interesanta este si povestea inchisorii, aflata in bastionul estic, unde in Evul Mediu erau inchisi sotii care voiau sa divorteze. Dupa ce li se dadea doar un singur cutit, o singura furculita si o singura lingura si erau obligati sa imparta acelasi pat, cei doi puteau lua decizia finala. Poate ca decizia obstii nu era tocmai aspra si avea ratiunile ei, din moment ce vreme de 300 de ani la Biertan nu s-a inregistrat decit un singur divort. In ceea ce priveste biserica, aceasta este de plan trilobat, formata din trei hale egale ca inaltime, accesul facindu-se, ca la majoritatea edificiilor sasesti de cult, prin trei porti diferite (nord, sud, vest). In interior se pot admira altarul din 1483, cel mai mare altar poliptic din tara, 28 de picturi, a cincea orga a maestrului Carl Hesse din Viena, amvonul sculptat dintr-o singura piatra, covoare orientale si steaguri ce au apartinut breslelor mestesugaresti. Remarcabila este si usa sacristiei, construita in 1515 si premiata la expozitia internationala de la Paris, din 1900, pentru mecanismul elaborat de inchidere: 19 incuietori actionate de o singura cheie. Ceea ce impresioneaza nu este numai grandoarea bisericii, ci si fortificatiile. Lacasul este inconjurat de trei ziduri de aparare, pastrate pina astazi, construite in mai multe etape: primul, din secolul al XIV-lea, inconjura vechea bazilica pe locul careia s-a inaltat biserica actuala; al doilea a fost ridicat in secolul al XV-lea, iar al treilea, impreuna cu cele opt turnuri si bastioane, dateaza din secolul al XVI-lea.
Cindva mindria saxonilor si asezare cu peste 2.000 de suflete, Biertanul numara astazi doar 100 de sasi, iar orga bisericii se mai aude doar o data pe luna, cind vine sa slujeasca aici un preot din Medias. Si cu toate acestea, comunitatea este norocoasa. O data pe an, in septembrie, Biertanul gazduieste Adunarea Generala a Sasilor, veniti sa-si intilneasca rudele ramase pe aceste meleaguri. Atunci se cinta, se danseaza, si strazile asezarii se umplu de culoare - are loc parada costumelor traditionale.
Din Biertan este usor de ajuns in alte localitati cu biserici si cetati fortificate sasesti. O plimbare usoara, de aproximativ 20 de minute, ce strabate dealurile din imprejurimi si trece prin liziera racoroasa a padurii, poate duce la satele izolate Copsa Mare si Valchid, ambele cu biserici fortificate, datind din secolul al XIV-lea. Continuind insa drumul asfaltat ce pleaca din mijlocul satului si strabatind un peisaj salbatic, se ajunge la Richis, unde se afla o biserica ramasa nefortificata, terminata la 1451, dupa cum arata inscriptia de deasupra arcului triumfal. Denumirea germana a satului - Reichesdorf (Satul bogat) - exprima bunastarea de odinioara a locuitorilor, care se ocupau cu viticultura.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona