Primii pasi catre... acoperisul lumii
Articol
Rubrica realizata de David Neacsu
Foto: Himalaia (David Neacsu), Caucaz
(expeditie condusa de Catalin Vrabie)

A te apuca de sport extrem in zilele noastre este aproape la indemina oricui. Ca te arunci intr-o coarda elastica, te cateri pe un perete de stinca sau stai agatat pe un turture imens de gheata, pare simplu la prima vedere. Aceste fapte de "curaj" fac sa se aprinda imaginatia tinerilor. De altminteri, documentare, reportaje, articole in ziare si reviste abunda de asemenea evenimente, numite in termeni generali: sport extrem.

N
u exista o catalogare a sporturilor extreme, o diferentiere clara din care sport face parte unul sau celalalt. Ii clasificam pe indrazneti in categoria "dusilor cu pluta", "zapacitilor", "sinucigasilor" sau, ceea ce este mai rau, ne ferim sa stam de vorba cu ei, crezind ca nu stiu sa vorbeasca decit intr-un dialect doar de ei cunoscut. Nu ne ramine decit sa "traducem" termenii tehnici pe care acestia ii folosesc si vom vedea ca sint cit se poate de normali. De altfel, la baza acestui gen de sport stau in primul rind experienta si caracterul. Prima se capata in ani si ani de activitati colaterale. Spre exemplu, un catarator in gheata are in spate multe ture pe versanti, vai, creste sau cascade inghetate, care i-au format in timp anumite aptitudini de abordare a obstacolelor, felul cum trebuie privit un anumit pasaj sau daca poate face fata unei asemenea aventuri. Cu caracterul te nasti, sau ti-l formezi cind esti la cumpana dintre viata si moarte. Un om cu un caracter slab poate influenta negativ o expeditie in care viata fiecaruia depinde de cel de linga el.
In general, in turele dure, pe timp de iarna, se pot aventura doar cei foarte experimentati. Pe linga obstacolele naturale pe care trebuie sa le infrunti, dificultati tehnice, altitudini mari, lipsa de oxigen si multe altele care fac parte dintre dificultatile obiective, singurul sprijin pentru tine ramine colegul de la celalalt capat al corzii. Tocmai de aceea, importanta alegerii unui coechipier este fundamentala.
Sa luam ca exemplu saritura in coarda elastica (bungee jumping). Cel care are dotarea pentru asemenea salturi este, in primul rind, responsabil. Pentru viata ta! Exista un anumit numar de salturi care se pot face intr-o coarda. Iar atunci cind se implineste termenul-limita, aceasta se schimba, chiar daca pretul ei ajunge la 2.000 Euro. Pentru acest om, este litera de lege, viata ta este mai importanta decit orice! Increde-te in el, si vei trai o senzatie greu de explicat. Cred ca i-am putea spune libertate pura.
Pentru unii si alpinismul face parte din categoria sporturilor extreme. Pentru altii, de obicei cei care il practica, este un simplu sport, cu sportivi, performante, concursuri, antrenamente. Cu toate acestea, cei care stau in spatele birourilor si au in grija sportul romanesc au o perceptie eronata asupra statutului alpinismului, devenit cea mai saraca ruda a sportului romanesc, desi, ca o ironie a sortii, se mindreste cu realizari si sportivi de exceptie. Nu mai departe de vara lui 2004, un roman, Horia Colibasanu, a urcat virful K2 din Himalaya, cel mai dificil munte din lume. In orice tara din lumea civilizata acestui om i s-ar fi echivalat performantele cu o medalie de aur la orice campionat mondial. In orice tara din lumea civilizata, desigur. Dar nu in Romania.
Si cu toate acestea, multi tineri cauta sa iasa in natura. Sa se indeparteze macar pentru o zi de grijile care-i apasa. Iar dintre acestia, citiva vor dori sa faca asa-numitele iesiri extreme. Este normal sa se intimple asa: incepi cu turismul de duminica, excursii de doua zile pe vai, inveti ABC-ul alpinistilor si apoi vrei munti inalti ca Himalaya sau cascadele inghetate din Alpi.
Mai intii inveti cum sa mergi pe coltari si sa folosesti pioletii. Ai nevoie de amanunte - cum trebuie sa-ti alegi echipamentul, bocancii. Iata, asadar, citeva sugestii privind echipamentul obligatoriu pentru iarna:
l bocanci cu talpa rigida, din piele mai groasa (2,8 mm);
l coltari in 12 puncte, cu legaturi mecanice pe fata si pe spate;
l pioleti de gheata, cu coada ergonomica;
l manusi din polartec sau windstopper;
l casca alpinism;
l ochelari speciali pentru gheata;
l coarda alpinism tratata impotriva apei;
l carabiniere si bucle echipate;
l pitoane de gheata de diferite lungimi;
l imbracaminte confectionata din material polartec;
l pantaloni cu membrana gore-tex;
l jacheta cu membrana gore-tex;
l lanterna frontala etc.
Iti cauti, apoi, parteneri de aventura si esti gata-gata sa incepi multrivnitul traseu. De abia la baza muntelui este momentul adevarului. "Poti sau nu poti?". Daca esti antrenat, bine echipat, cu coechipier pe masura, vei constata la sfirsitul zilei ca n-a fost chiar asa de greu si te numeri deja printre putinii practicanti ai sporturilor extreme. Aproape ca nu vei intelege de ce altii numesc o ascensiune foarte normala drept sport extrem. Mai ales ca sta in puterea noastra sa impingem acest normal cit mai sus sau sa cautam dificultati care altora li se par de netrecut. Intotdeauna a fost asa. Trasee care acum 20 de ani erau catalogate ca imposibile pentru om au fost urcate de zeci de echipe de alpinisti in ultimii cinci ani. In curind, denumirea de sport extrem va ramine doar in mintea acelora care nu inteleg ce inseamna lupta cu tine insuti si suferinta indurata ani la rind pentru un minut de gratie. Dar trebuie sa ne cunoastem planeta, s-o intelegem si sa-i descoperim toate misterele, pentru ca prin ele ne descoperim pe noi, cu fricile si, bineinteles, curajul nostru. Cel mai adevarat raspuns la intrebarea: "De ce vrei sa atingi acel munte la care putini oameni viseaza?" ar fi "Pentru ca exista".
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona