Manastiri pe Valea Teleajenului
Articol
TEXT: PAUL ROGOJINARU
FOTO: CATALIN EREMIA

Initial retrase si ferite de asezari si oameni, in locuri parca predestinate pentru adinca si smerita credinta, in mijloc de paduri sau aproape de crestele semete ale muntilor, manastirile de pe Valea Teleajenului sint astazi aproape la fel de vizitate ca si statiunile in sine, aflate in aceasta zona. Asta si pentru ca cei care locuiesc intr-insele tin mereu portile deschise, bucurindu-se atunci cind oamenii ce poposesc aici, la ceas de evanghelie sau atunci cind se bate toaca, vin sa se roage impreuna intru buna slavire a Domnului.

Cind urci dinspre Maneciu spre Cheia, prima care iti rasare in fata este manastirea Suzana. Aflata la stinga soselei, inconjurata de padure, manastirea isi ridica turlele spre cer in aburi de liniste. De jur imprejurul bisericii, casutele curate si mereu dereticate ale maicutelor dau senzatia unui satuc populat doar de miresele Domnului Iisus. Cu toate astea, nici n-ai zice ca aici locuiesc numai femei, pentru ca linistea guverneaza magistral asezamintul. Doar maica stareta a fost mai vorbareata, povestindu-ne istoricul manastirii si despre neajunsurile pe care, de, ca femei, le resimt mai mult ca fratii lor intru credinta, calugarii. Manastirea se afla situata la o distanta de 40 km de orasul Valenii de Munte, fiind asezata pe un tapsan inconjurat de paduri de brazi si fagi. Pe aceste locuri, prima asezare monahala a fost ridicata in anul 1740, cu o biserica din birne de lemn ce purta hramul "Sf. Ierarh Nicolae", hram pe care il are si astazi. Numele de Suzana il mosteneste de la ctitora Stanca Arsica din Sacele, Brasov, care, calugarindu-se, s-a numit Suzana. Biserica din lemn a durat 100 de ani si, devenind necorespunzatoare, a fost inlocuita cu o alta din zid, dar si aceasta s-a naruit la un cutremur. Actuala biserica a fost construita intre anii 1880 si 1882, in vremea staretiei maicii Natalia Perlea, matusa marelui dirijor Ionel Perlea, si cu ajutorul ctitorilor Filip Treti si altii. Pictura bisericii, executata in ulei si admirata de numerosi vizitatori, se datoreaza mesterului Petre Nicolau, ucenic al lui Gheorghe Tattarescu, si a fost restaurata in anul 1976 de pictorul Gheorghe Vinatoru. Manastirea mai are inca o bisericuta - paraclisul - cu hramul "Acoperamintul Maicii Domnului", care a fost construita in anul 1911, in vremea maicii starete Tormaida Perlea. Intr-un spatiu special amenajat, manastirea detine si o colectie in care sint expuse icoane pictate pe lemn si pe sticla, numeroase carti vechi cu litere chirilice, precum si alte obiecte de cult. Intregul ansamblu al manastirii a fost restaurat intre anii 1965-1970, in timpul Patriarhului Justinian, dindu-i-se o noua si frumoasa infatisare. Am zis "Doamne ajuta!" si am plecat spre Cheia. Sus, aproape de drumul ce urca spre Muntele Rosu, manastirea Cheia este la rindu-i inconjurata de brazi. Insasi aleea ce duce spre poarta manastirii este trasata de brazi inalti, cu trunchiuri mai groase ca trupul unui om in putere. Cind intri, totul este o incintare! Biserica din fata si, de jur imprejur, chiliile calugarilor acoperite cu sindrila te fac sa simti ca ai intrat in perimetrul terestru al celor ce slujesc Domnului. Dupa biserica, in spatele cimitirului, o alta liziera de brazi delimiteaza locul. Unele chilii au zidit in piatra anul in care au fost construite: una 1898, alta 1902. Dupa traditia orala conservata in zona si in manastire, se mentioneaza pentru prima oara un asezamint monahal pe aceste meleaguri in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Este vorba despre un schit de lemn, fondat de citiva ciobani din Sacele spre anul 1770 si distrus de turci in 1977. In 1790 a fost ridicat noul schit, avind hramul "Adormirea Maicii Domnului", schit distrus de un incendiu in 1832. In locul unde se gasea altarul acestei biserici se afla astazi un aghiazmatar utilizat pentru sfintirea apei in ziua Bobotezei, in ziua hramului sau in alte mari sarbatori bisericesti. Actuala biserica, avind hram "Sfinta Treime" si "Adormirea Maicii Domnului", s-a mentinut in forma sa initiala pina in zilele noastre, fiind ridicata in 1835 prin grija celor doi ieromonahi Damaschin si Iustin, originari din Transilvania si veniti in aceasta regiune de la Manastirea Caldarusani. Cei doi fondatori sint ingropati la dreapta si la stinga altarului. Din punct de vedere arhitectural, biserica manastirii Cheia apartine stilului traditional muntenesc, cu pridvor specific arhitecturii romanesti. Este o constructie masiva, de 23 metri lungime si 6,5 metri latime, cu trei turnuri care confera eleganta monumentului, opera a mesterilor locali. Fresca interioara si cea exterioara, terminate la 1839, sint opera pictorului Naum Zugravul. Iconostasul din lemn sculptat si aurit, o remarcabila opera de arta, a fost realizat de mesteri vienezi, in stil baroc. Icoanele imparatesti, de o mare frumusete, sint opera pictorului Gheorghe Tattarascu. In partea vestica a incintei manastirii se afla clopotnita. Cea originala, din lemn, a fost inlocuita cu una construita din piatra si caramida in timpul patriarhului Justinian. In partea nordica se afla Paraclisul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Iconostasul, sculptat in lemn de cires de sculptorul Profilescu, precum si stranele, sint veritabile opere de arta. In naosul Paraclisului s-au pastrat pina in prezent patru icoane imparatesti pictate de pictorul Constantin in decembrie 1799, apartinind fostei biserici. Am parasit manastirea pasind pe aceeasi alee cu brazi. Din spatele nostru parca murmurau ingerii imnuri de slava. Era vremea Evangheliei
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona