Drobeta-Turnu Severin - locuri si oameni
Articol
Text & Foto: VICTOR RAICU

Destinul european al Severinului este urmarea directa a situarii sale geografice, reprezentind o adevarata punte de legatura intre centrul european si Orientul Apropiat, intre nordul continentului si lumea mediteraneana. Aici s-au deschis "Portile de Fier" pentru oameni si ape, Drobeta antica si cea moderna devenind simbolul intrarii Balcanilor in Europa si a Europei in Balcani.

Orasul dacic Drobeta a fost ridicat de catre romani intr-un loc fortificat, asa cum afirma in secolul al II-lea geograful grec Ptolemeu din Alexandria. Numele sau a fost dat de "Turnul lui Sever", constituit pentru a comemora o victorie asupra dacilor a imparatului Septimius Sever. Oricit ar parea de uluitor, orasul pastreaza o puternica amprenta a acestui trecut glorios, conservind in buna stare ruinele fortaretei initiale si baile romane. Dar, fara indoiala, cele mai impresionante urme ale trecutului sint lasate de podul construit peste Dunare de Apollodor din Damasc, din ordinul imparatul roman Nerva Traian. Considerat o capodopera a ingineriei secolului al-II-lea, el a permis traversarea Dunarii de catre ostirile romane pornite in campanie la est de fluviu in inca nesupusa Dacie.

UN CAPAT DE... ISTORIE
Severinul n-a fost niciodata izolat, desi s-a aflat mereu la un capat de tara. A influentat deopotriva politici si a faurit istorie. In iunie 1859, Alexandru Ioan Cuza, ajuns in aceasta zona pentru a "inspecta puternica noastra armata", raminea "cu osebire multumit de tineretea dorobantilor si a granicerilor". Si, chiar daca nu se mai afla in tara, in 1870 severinenii l-au ales deputat. Cuza le-a multumit, dar a refuzat pozitia, pentru a pastra liniste in tara. Severinenii nu l-au uitat si au conservat intacta casa care l-a gazduit, aflata astazi la intersectia strazilor Decebal si Smirdan. In aceeasi zona se afla si cladirea care l-a gazduit pe printul Carol de Hohenzollern, intrat in tara ca rege al Romaniei la 8 mai 1866. La vremea aceea, edificiul ii apartinea lui Theodor Costescu, care l-a donat bibliotecii "P.G. Bibescu".

RECVIEM PENTRU INAINTASI
Dar nu numai personajele ilustre se afla la mare cinste in Drobeta-Turnu Severin. Localnicii au stiut de veacuri sa-si cinsteasca eroii, fie ei cunoscuti sau nu. Le-au cintat faptele in imnuri mestesugite si le-au inaltat impunatoare pietre de pomenire ori biserici marete. Cel mai ilustrativ a fost momentul 1933, cind a fost celebrat centenarul orasului si s-a adus omagiu celor jertfiti pentru reintregirea neamului romanesc. Atunci s-a dezvelit Monumentul eroilor din primul razboi mondial, opera a arhitectului State Balosin, a sculptorului Teodor Burca si a pietrarului Carol Umberto, amplasat in Parcul Rozelor. Mai la nord s-a inaltat ulterior si un obelisc inchinat partizanilor din primul razboi mondial, condusi de invatatorul Victor Popescu, care au luptat impotriva nemtilor in Muntii Mehedinti.
La fel de bine au fost reprezentate si ctitoriile spirituale ale metropolei. In vest, in vecinatatea spitalului Grecescu, a fost inaltata o mareata biserica (ctitorita de Ioan Stoian Grecescu si sotia sa, Ioana), cu hramul "Sf. Ioan Botezatorul", a carei linie arhitecturala este remarcabila. Pictura interioara, opera a lui Gheorghe Tattarescu de la 1872, a fost, insa, afectata de vreme, find necesar efortul profesorilor Alexandru Rasmerita (1898) si Theodor Zarnea (1908), pentru a o reabilita. Acoperisul, initial din cupru, distrus de nemti in 1917, a fost si el inlocuit in 1920.

PARADISUL PIERDUT
Oras european inca de la infiintare, oferind conditii prielnice celor interesati de negot, Drobeta-Turnu Severin a primit intre hotarele sale locuitori si de alte rituri decit cel ortodox, care si-au ridicat aici lacasuri de inchinaciune, scoli ori cimitire. Unii n-au prea lasat marturie a trecerii lor pe aceste locuri, pentru simplul fapt ca magnetul care-i atragea, insula Ada Kaleh, a fost scufundat prin anii a70.
Inainte vreme, zona era un du-te-vino. Iahturi de placere, lautari turco-tigani, minarete, semilune, gradini suspendate, flora ca-n tarile calde, cafea Mocca, bairamuri, dulceturi si tutun rafinat, toate faceau deliciul turistilor bogati si al aristocratiei batrinului continent. Descrisa drept "enormul cos cu flori ce plutea pe luciul linistit al Dunarii", Ada-Kaleh reprezenta in zilele-i de glorie un veritabil "Stambul" in miniatura. Au plins-o multi, dar n-a uitat-o nimeni. Celor care vor sa ii reconstituie povestile si aerul de odinioara le sugeram o vizita la Muzeul Regiunii Portile de Fier. De altfel, aici se pot descoperi si vestigii de pe teritoriul Severinului, din perioada paleoliticului superior pina in zilele noastre, din Cultura Schela Cladovei (nume luat dupa un cartier al orasului Drobeta-Turnu Severin) - cea mai veche asezare umana stabila din Europa, civilizatia geto-dacica ori perioada razboaielor daco-romane. De un loc aparte se bucura reprezentarile cultului "Cavalerilor danubieni" sau "Cavalerului trac", ca de altfel intreaga istorie medievala a Severinului - cu migratii, crestinism, formarea poporului roman, a limbii romane si a statelor feudale romanesti, lupta antiotomana ori razboaiele de independenta si unitate statala din secolele XIII si XVII. Primele mentiuni documentare ale Tarii Severinului se intilnesc in Diploma Cavalerilor Ioaniti de la 1247, care specifica faptul ca regalitatea maghiara a creat o zona de granita - Banatul de Severin - cu centrul in Cetatea Severinului, arsa de turci in 1524. Pentru cei interesati, urmele ei se vad si astazi pe malul Dunarii.

OMUL SFINTESTE LOCUL
Cine vrea sa afle mai multe despre viata severinenilor, nu trebuie sa se opreasca numai la ruine. O expeditie interesanta poate avea loc la Expozitia de Stiintele Naturii din cadrul Muzeului Regiunii Portile de Fier, inaugurata la 15 mai 1972. Aici se pot afla nenumarate secrete privind flora si fauna terestra a defileului Portile de Fier, ihtiofauna dunareana a lacului de acumulare, aspecte legate de cosmogonie, aparitia vietii pe Pamint, dovezi paleontologice, originea si evolutia omului.
Nu trebuie uitata nici sectia de Etnografie si Arta Populara a Muzeului Regiunii Portile de Fier, unde sint prezentate aspecte ale civilizatiei rurale din Mehedinti, omul si habitatul sau, portul popular - cu costumele de sarbatoare, de zi si de munca - ori ocupatiile traditionale precum agricultura, pastoritul, pescuitul, albinaritul, dulgheritul, sindrilaritul, olaritul, prelucratul fibrelor vegetale si animale. Cum, insa, proverbul "Omul sfinteste locul si-a dovedit de multe ori viabilitatea, opriti-va putin in cerdacul taranului mehedintean. Stati putin la taifas si s-ar putea sa intelegeti Severinul. Apoi, sigur veti reveni.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona