Revelion troienit cu nameti la Cabana Negoiu
Articol
La prima vedere, in muntii nostri totul pare usor. Ai uitat cortul acasa, nu-i nimic, dormi si intr-o scorbura. Nu ai pitoane si piolet, lasi peretii deoparte si-ti dai drumul pe fund, pe ogasul de alaturi. Ehei, dar asta mai treaca-mearga, cind e vara. Dar iarna se schimba treaba. Carpatii nostri cei buni devin Himalaia cei suparati. Ne-am propus in cele ce urmeaza doua lucruri: 1) sa va convingem ca muntii nostri sint minunati iarna si merita sa mergem in sinul lor de omat pentru o vacanta" sau macar o calatorie"; 2) ca, daca mergem, e bine sa fim cu bagare de seama. In ultimii ani, datorita prietenilor mei Paul si Alina, invederati ai Fagarasilor, am petrecut Anul Nou la Cabana Negoiu si nu mi-a parut rau. Farmecul special al unei astfel de expeditii se compune, ca de obicei, din nenumarate lucruri marunte: tuica fiarta bauta la nea Silca la Porumbacu, caratul rucsacilor in sania trasa de cai, apoi urcusul de trei ore pe poteca troienita, exact cit sa merite borsul fierbinte de la cabana. Spargem lemnele, intindem ciorapii de lina la uscat linga soba, ne uitam pe geam la viscol si povestim despre ce si cum vom face. Si mai ales despre ispravi trecute. Ca pescarii. Prietenii mei sint muntisti adevarati, cind desfac rucsacul apare un raft intreg de la magazinul Himalaia": bocanci pricopsiti, coltari, parazapezi meseriase, pioleti din oteluri speciale, pufoaice umflate ca niste gogosi...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona