Incursiune In Amazonia
Articol
RubricA realizatA de David NeacSu

Din a91 incoace am facut 26 de expeditii - vreo patru in Africa si sase in America de Sud, in Peru, Chile, Argentina, Ecuador si Bolivia. Am urcat multe virfuri, printre care Aconcagua (cel mai inalt virf din America de Sud, 7000 m), Huascaran in Peru, Illimani in Bolivia, Cotopaxl si Chimborazo, vulcanii cei mai inalti din Anzii Cordilieri, McKinley, cel mai inalt virf din America de Nord si, cel mai important, Everestul, in prima expeditie integral romaneasca. Poate ca despre acestea vom vorbi pe larg in alte reportaje. Cel mai tare m-a fascinat, insa, ultima expeditie, in jungla amazoniana.

"Relas" peruan
Marturisesc ca pina acum doi ani am crezut ca este imposibil de realizat. Prima data am ajuns in Peru prin anul 2000, impreuna cu doi prieteni, intr-o traversare a Perului, Boliviei si Ecuadorului. Am urcat patru creste si, cum am avut sapte zile de relas in Cuzco, capitala imperiului incas, am decis sa ne aventuram in jungla. Am gasit un ghid local, un biolog pe nume Samuel, care, pe bani putini, ne-a facut un excelent tur al junglei. Intr-un final am ajuns in rezervatia de la Boca Manu, un sat traditional, unde n-am putut trece dincolo de zona pentru turisti, deoarece aveam nevoie de acordul guvernului peruan. La sfirsitul expeditiei ne-am intors in Lima si am facut o cerere scrisa de mina. Aprobarea a venit dupa patru ani, asa ca am luat legatura cu Samuel, cu care ramasesem prieteni, si am trecut la organizarea propriu-zisa a expeditiei, in martie 2004. Dupa preparativele de rigoare, am reusit sa plecam in Peru, pe la jumatatea lunii august. Nu doream atit sa trecem de zona de interdictie, cit sa descoperim tribul Machiguenga si izvorul Amazonului (gasit in 1992), escaladind un vulcan de 5.600 metri, pentru ca in final sa ajungem la Machu Picchu si Nazca si sa realizam un documentar despre miracolele incase.

"Vinatori",
la Machiguenga
Toata expeditia a durat 40 de zile si a fost uimitoare, dar cel mai mult ne-a impresionat viata tribului Machiguenga - 60 de barbati, femei si copii, care traiesc laolalta in mijlocul junglei. Cind am ajuns acolo am fost sfatuiti sa nu ridem, sa nu facem miscari bruste, sa nu epatam, culorile hainelor sa nu fie stridente, pentru ca oamenii acestia nu vazusera niciodata culori tari precum galben si rosu si nu ne cunosteau obiceiurile. Am trait cu ei acolo aproape trei zile. Ne-am imprietenit cu niste vinatori din sat si, cu ajutorul lui Samuel, am strabatut tot teritoriul tribului, ajungind la riul Manu, dincolo de care nu mai trecuse nici o persoana din lumea civilizata, nici macar membrii Machiguenga. Am aflat, insa, ca si dincolo traiesc oameni, in triburi, din pacate, inca necunoscute. In zilele petrecute aici am trait o aventura pe cinste, pentru ca atit vinatoarea, cit si pescuitul se fac cu arcuri si sageti. Si e nevoie de multa maiestrie ca sa lovesti pestele sub apa de la 5 metri si sa-l mai si prinzi. Dar pentru Machiguenga asta era rutina. Pentru noi, daca ne-am fi ratacit... am fi fost niste oameni morti. De la bastinasi am aflat ca singura persoana care a supravietuit cel mai mult in jungla, 15 zile, a fost o fetita de 15 ani, scapata dintr-un accident de avion. Pentru noi, nu era indicat nici macar sa parasim poteca pe care o cunosteau vinatorii.

Atentie la...
piscaturi
Ca sa ajungi in jungla peruana trebuie sa strabati 3000 de metri in coborire, din marele platou Altiplano, catre nivelul 0 metri. Jungla incepe undeva la 20 de metri si continua pina in Brazilia, unde Amazonul se varsa in Atlantic, desfasurindu-se ca un labirint ce te poate inghiti fara urme. Pericolele sint numeroase si neasteptate, de la leoparzi, porci salbatici, serpi, pina la maimute. Cele mai nocive sint insa insectele. Nici n-am intrat bine in jungla ca ne-am si trezit piscati de milioane de ginganii si, bineinteles, ne-am imbolnavit de malarie, desi ne tratasem anterior. De multe ori ne-am pus problema daca e mai usor sa supravietuiesti pe un virf de peste 2000 de metri decit in jungla, si ne-am raspuns singuri ca in jungla e cel mai greu. Tot timpul trebuia sa avem grija ca nu cumva in cizmele noastre sa intre lipitori si ne descaltam din zece in zece minute. Daca scapam de asta, umezeala si caldura innabusitoare aproape ca ne sleiau de puteri. Bineinteles, indigenii nu aveau nici un fel de probleme.

O intilnire
"halucinogena"
In ultima zi a aventurii noastre machiguenge am fost invitati sa vedem casa samanului, unde am petrecut o zi si o noapte. Asa ca am plecat pe riu, cu pirogile cu motor. A fost o experienta pe cinste. Pentru ca, la cataracte, cel care conducea barca trebuia sa ridice motorul sa nu se loveasca de prundis. Drumul a fost dificil, dar am avut sansa de a descifra citeva dintre tainele leacurilor sale. Asta dupa ce tot timpul ne hranisem cu piranha, serpi, lacuste, omizi, maimute ori porci salbatici. Intilnirea a avut un aer mistic. Ne-a fiert o zeama din liane si seara ne-a servit-o in cerc, dupa incantatiile de rigoare. Dupa citeva sorbituri din jumatati de nuci de cocos ne-a dat prin minte sa-l intrebam pe saman despre semnificatia ritualului. Ne-a explicat ca bausem ajacuzca, o bautura halucinogena, preparata doar de samanii din Amazon, apoi ne-a indemnat sa dormim. Ne-am trezit dupa 11 ore si-am stat de vorba intre noi (am plecat in expeditie alaturi de Adrian Andone, Serban Georgescu si Alexandru Molovata) si, ironia sortii, toti avuseseram acelasi vis - coroane de copaci. Sensul ni l-a dat tot samanul, care ne-a spus raspicat ca se vede treaba ca sintem samani albi (dupa parerea lui erau doua feluri de samani - albi si negri), intruchiparea binelui. O fi stiut el ce spunea, cert este ca viata alaturi de tribul Machiguenga a fost o experienta pe cinste.

"Drumul incasilor"
De la Manu Park am plecat la Cuzco, cu destinatia Machu Picchu. Sigur ca "drumul incasilor" (Camino Inca sau Inca Trail) n-a fost usor. Ni s-a stricat masina si a trebuit sa impingem la ea pina n-am mai putut. Dar am ajuns cu bine si am continuat filmarile la documentarul inceput intr-o vizita anterioara. Apoi am plecat mai departe, la Arequipa, un oras in sudul Perului, in desertul Atacama, pentru a gasi vulcanul Mismi (5600 metri), de unde la 2.500 m altitudine izvoraste Amazonul. Traseul a fost anevoios.
Am inchiriat doi catiri si am traversat Valea Colca (2000 m adincime), unde am intilnit un pastor care ne-a condus la poalele vulcanului. Ne-a prins si furtuna, si la o zapada de o jumatate de metru a trebuit sa ne descurcam cu saci de dormit de vara, nefiind pregatiti pentru munti inalti.
Credeam ca in desertul Atacama este destul de cald, dar din pacate ne-am inselat.
Intii Mismi, apoi
masa "traditionala"
Dupa cinci zile de mars, am ajuns la vulcan, am escaladat virful Mismi, am coborit pe partea cealalta si am descoperit o vina de apa de grosimea unei miini, care, incredibil dar adevarat, este Amazonul. Am fost, credem noi, printre putinii oameni care s-au aventurat pina acolo. Si asta pentru ca este foarte departe si complicat de gasit. De pe creasta am coborit in alta parte a Vaii Colca si, dupa alte trei zile de mars, am ajuns la Arequipa, orasul alb, cel mai frumos din Peru. Dar, inainte, am "degustat" ospitalitatea peruana. La tribul Scepitiari am fost invitati la o masa "traditionala". De abia a doua zi am descoperit ca mincasem sobolani, din aceia care se gasesc si pe la noi. Ne-am mai petrecut patru zile in jungla, apoi am plecat la Iquitos, un oras construit de colonisti, care ne-a socat prin diversitate si multiculturalitate. De aici ne-am intors in Lima (18 milioane locuitori), pentru a vedea celebrele favelas (cartiere cu case facute din carton), in care traiesc inghesuiti peste 12 milioane de oameni.

Socoteala de-acasa...
Am visat ca incursiunea noastra sa fie o expeditie stiintifica, dar nu am reusit, pentru ca nu au fost fonduri. O expeditie in Amazon costa foarte mult. In patru oameni, am cheltuit 11.000 de dolari, timp de 40 de zile. Nu mi se pare mult pentru ceea ce am vazut, ce am trait si cu ce documentare am venit de acolo. Am facut peste 9000 de fotografii unor lucruri fantastice, dar nu cred ca m-as mai hazarda in jungla asa curind. Urmatoarea expeditie o vom face in Papua Noua Guinee, pe o insula din Oceania, unde se gaseste virful Karstenz (5200 m). Daca nu reusim sa obtinem aprobarile necesare, pe 1 iunie plecam sa facem conturul Africii cu jeep-ul, din Tunisia pina in Africa de Sud, iar pe urma sa urcam pe coasta de vest. Va fi o excursie lunga, ce va dura intre trei si cinci luni, a doua expeditie ca marime din lume, dupa cea din 1979 a unor irlandezi. In 2006 vrem sa traversam Americile, din Alaska pina in Tara de Foc. Dar mai este ceva vreme si poate "atacam" mai intii Papua...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona