Drobeta-Turnu Severin, la ceas de sarbatoare
Articol
Text & foto: Victor Raicu

Drobeta-Turnu Severin este, poate, cel mai frumos oras de la Dunare, gratie asezarii sale pe cea mai arcuita terasa fluviala, un veritabil amfiteatru natural. Valurile Dunarii, care scalda sudul intregului judet Mehedinti, s-au angajat tocmai in acest spatiu intr-o aventura extraordinara cu stincile. Intrind in defileu, fluviul parca urca muntele, se adinceste si se arcuieste pina la Portile de Fier, continuindu-si apoi nestingherit traseul pina pe treptele inalte din dreptul Drobetei.

Turnu Severin, la data infiintarii sale - 23 aprilie 1833 - si botezat "Noul Oras Severinul", a fost un dar al Pacii de la Adrianopol (1929) care a consfintit libertatea navigatiei pe Dunare si a relatiilor comerciale. De atunci, Severinul a devenit port si poarta de legatura intre Europa Centrala si Dunarea de Jos, intre Europa si Orientul Apropiat. O incercare de a ridica un oras o avusesera si austriecii, dar cum administratia lor asupra Olteniei a fost de scurta durata (1718-1739), proiectul a cazut, iar un alt moment prielnic nu s-a mai ivit decit abia un secol mai tirziu.

Cum Mehedintiul nu avea port la Dunare, fostul castru Drobeta si cetatea Severinului disparind cu secole in urma, iar oamenii retragindu-se la adapost din calea pradatorilor turci, locuitorii din Cerneti - capitala de atunci a judetului - au simtit nevoia de a-si construi un oras alaturi de ruinele care avusesera cindva o istorie teribila. Locul era marcat prin vestigiile castrului roman Drobeta, Podul lui Traian si Turnul lui Sever, astazi semne emblematice pe harta asezarii.

Drobeta - "Drubeta", in limba getilor (drub inseamna despicatura, dupa cum arata locul din fata asezarii) - a fost o gaselnita a legiunilor romane, in dorinta imperiului de a "globaliza" lumea de atunci, prin strategii reeditate si astazi. Dar dacii nu s-au supus cu una, cu doua, ci dupa doua razboaie crincene, cu greu cistigate de Nerva Traian. Sigur ca victoria a adus cu sine romanizarea, care echivala, la acea vreme, cu un proces de civilizare fortata.

Drobeta a fost prima cetate din piatra ridicata in Dacia, in fapt un castru roman de aparare ce adapostea cei 500 de soldati care asigurau paza podului lui Traian. Se vad si astazi fundatiile castrului (refacut de Constantin cel Mare) ce se intindea pe o suprafata de doua hectare. Constructia era simpla si usor de aparat la vreme de nevoie. Dispunea de patru porti laterale, locuinte si depozite de arme, iar in centru se afla locuinta comandantului, unde avea sa poposeasca in iarna lui 105 insusi imparatul Traian. La vest, pe terasa Dunarii, se aflau termele, ale caror ruine se zaresc si astazi, iar in apropiere se ridica mindru vestitul Pod al lui Traian, construit dupa planurile celebrului arhitect Apolodor din Damasc, considerat la acea vreme cea mai indrazneata lucrare a antichitatii romane. Suprastructura podului a fost darimata din ordinul imparatului Hadrian, pentru a impiedica trecerea Dunarii de catre barbarii nesupusi.

Cu timpul, Drobeta devenise dintr-un punct strategic initial un oras civilizat, la rascruce de drumuri de uscat si apa. Devenise primul centru urban din provincia romana si al treilea din Dacia, dupa Sarmizegetusa si Apullum. In vremea lui Hadrian, orasul a fost declarat "municipium", iar Septimiu Sever l-a ridicat la rangul de "colonia", ceea ce conferea locuitorilor sai drepturi egale cu cele ale cetatenilor Romei.

Desi vitregiile istoriei nu l-au ocolit, castrul avea sa-si pastreze importanta pentru o buna parte de Ev Mediu, o data cu formarea voievodatelor valahe si mai apoi a regatului ungar, care aveau sa se lupte cu noul imperiul ce aparuse pe harta politica a Dunarii si a Balcanilor - Imperiul Otoman. In acest context, cetatile de pe malurile Dunarii, de la Portile de Fier si pina la Calafat, au inceput sa fie refacute. Andrei al II-lea al Ungariei a organizat "Banatul de Severin", primul ban de Severin - Luca - fiind mentionat in 1923, an ce poate fi considerat data de nastere a unei noi cetati peste ruinele Drobetei, "Severinul", al carei nume se pare ca a fost preluat in amintirea imparatului care ridicase Drobeta la rangul de a "colonia". In 1297, regatul ungar i-a adus in tara pe Cavalerii Ioaniti, dindu-le resedinta la Severin, unde vor construi Cetatea medievala a Severinului - puternica fortareata, in incinta careia a fost ridicata o biserica gotica, probabil sediul episcopiei catolice de la Severin (a durat pina la 1502). Cavalerii se vor retrage in 1259, iar cetatea ramine in bataia turnurilor tuturor: a turcilor, bulgarilor si tatarilor care voiau sa treaca Dunarea catre Ungaria.

Cu aceasta istorie la temelie, noul oras Turnu Severin intra in epoca moderna ca o metropola infloritoare. Peste citiva ani avea sa devina pentru a doua oara "via regia". Era gindit si croit europeneste inca de ctitorii sai: generalul Pavel Kisselef, domnitorul Al. I. Cuza, arhitectul Xavier Villacrose, inginerul Moritz von Ott, domnitorul Barbu Stirbei. Era urbea locuita inca de la inceput de oameni cu vederi progresiste, multi straini: austrieci, italieni, sirbi, evrei, francezi, unguri, greci, armeni, bulgari, care s-au severinizat si au trasat impreuna liniile definitorii pentru personalitatea asezarii de astazi.
In 1841 a devenit capitala de judet, iar in 1851, municipiu. Si atunci, ca si astazi, era un oras cochet, cu frumoase cladiri, firme, strazi pavate, bine iluminate, parcuri elegante si fintini gratioase. Principal port la Dunare, in conditiile liberalizarii comertului, orasul a permis patrunderea capitalului austriac si schimbul de valori materiale necesare dezvoltarii economice.

Si, cu toate acestea, orasul modern Turnu Severin are o istorie relativ noua fata de alte metropole ale Romaniei. A aparut pe harta in urma decretului generalului Pavel Kisselef, in 22 aprilie 1833. Si pentru ca s-a nascut in preajma sarbatorii Sfintului Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie, severinenii l-au ales pe acesta patron spiritual al orasului.
Incepind cu 1990, Primaria municipiului Drobeta-Turnu Severin a reluat sirul manifestarilor inchinate Zilelor orasului si patronului sau, manifestari ce fusesera intrerupte dupa cel de-al doilea razboi mondial. De la an la an, festivitatile sint tot mai ample si mai bine organizate, ajungind sa cuprinda colocvii si simpozioane dedicate istoriei orasului, manifestari religioase, expozitii, concursuri sportive, parade ale costumelor de epoca si ale portului popular mehedintean, spectacole muzicale si de dans, artificii si, mai ales, multa voie buna.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona