Drobeta -Turnu Severin si imprejurimile sale
Articol
Text & foto: Victor Raicu

Orasul de la km 931 al Dunarii, Drobeta-Turnu Severin are calitatea de municipiu de peste 1850 de ani (aceasta virsta, care este si a atestarii sale documentare, a fost sarbatorita in 1972), de pe vremea lui Hadrian - demnul urmas al lui Traian. Romanii i-au inteles valoarea strategica a pozitionarii, iar ruinele podului construit de Apollodor din Damasc, ca si ale castrului Drobeta, vorbesc despre atentia acordata de ei acestui loc de trecere inspre inima Daciei. Ruinele cetatii medievale a Severinului, darimata de turci in 1524, continua povestea orasului, care fusese o vreme banie sub stapinirea voievozilor munteni.

In 1835, inginerul Xavier Vielacrose intocmeste - din insarcinarea banului Mihalache Ghica - un plan de reconstructie a Drobetei, cu strazi drepte asezate in mari careuri, amintind de dispunerea glorioaselor cohorte si legiuni romane. In 1851 ia fiinta portul, in 1857 santierul naval, iar in 1882 se inaugureaza calea ferata Turnu Severin - Bucuresti.
Astazi, Drobeta este un oras infloritor, blinda clima cu influente mediteraneene transformind-o intr-o resedinta a migdalilor, magnoliilor, castanilor, liliacului, trandafirilor si a vitei de vie. Dealul Viilor margineste la nord orasul cu un amfiteatru generos, in care actorul principal se pare ca a devenit zglobiul si aromatul vin Sauvignon.
Nu departe de Drobeta-Turnu Severin, la Gura Vaii, se poate vizita o sectie muzeala care pune in chenarul trecutului datele tumultuosului prezent severinean. Dar impunatorul Muzeu "Portile de Fier" din municipiu ne deschide cea mai generoasa poarta spre istoria acestor locuri, spre frumusetile lor naturale, de traditie si culturale.
Asezata in regiunea Portilor de Fier, pe drumul dintre Europa Centrala si bazinul Dunarii de Jos, vechea cetate a Severinului dateaza din veacul al XIII-lea.
Se presupune ca denumirea de Severin a aparut pe vremea cind Bizantul, incepind sa decada, da posibilitatea extinderii stapinirii bulgare si in zona de nord a Dunarii. Istoria Tarii Severinului, din jurul cetatii cu acelasi nume, este destul de zbuciumata. Incadrata de Andrei al II-lea - regele Ungariei (1205-1235) - in regatul sau, se bucura de un regim semiautonom. Pentru a se apara de noi invazii tataresti, regele Bela al IV-lea, prin Diploma Ioanitilor de la 1247, ii aduce in tara, la vadurile Dunarii, pe cavalerii ioaniti, carora le daruieste "Tara Severinului" si cnezatele lui Ioan si Farcas. Treptat, urmare a numeroaselor razboaie, atit influenta bulgara, cit si cea maghiara incep sa slabeasca - prilej pentru asezarile romanesti de a se intari si de a se extinde. Rezultatul a fost recunoasterea lui Matei Basarab ca voievod al Tarii Romanesti. Incercarile ulterioare ale regelui ungar de a ocupa din nou Severinul se soldeaza cu infringerea de la Posada, in urma careia Tara Severinului este integrata Tarii Romanesti. Urmeaza o perioada de relativa stabilitate, pentru ca, in 1375, regele Ludovic sa ocupe din nou, pentru doi ani, Tara Severinului. Conflictul cu regatul maghiar va inceta doar in perioada 1394-1395, ca urmare a aparitiei pericolului turcesc. Din 1396, cind Sigismund este infrint la Nicopole, Severinul devine, dintr-un subiect de discutie intre unguri si romani, un subiect de discutie intre crestinatate si Semiluna.
In jurul anului 1419, profitind de lupta lui Mihai I - urmasul lui Mircea -impotriva turcilor, regele Sigismund de Luxemburg ocupa Severinul si il pune sub conducerea lui Pippo Spano, care intentiona sa-i aduca aici pe cavalerii teutoni. In 1432, Vlad Dracul, atacind cu ajutorul turcilor cetatea Severinului, ii nimiceste pe toti cavalerii teutoni. Din 1438, cind ban era Ioan de Hunedoara, turcii intetesc atacul asupra Severinului, pentru a-si deschide drum spre Europa Centrala. In 1524 orasul este cucerit si distrus de turci, dar abia in 1580 se va organiza aici o raia.
Cercetari mai amanuntite au fost intreprinse asupra cetatii Severinului de catre Alexandru Baracila, in 1936. Ele au fost reluate in 1962 de Muzeul Regiunii Portilor de Fier. Asa cum arata astazi, cetatea are o incinta interioara si o alta exterioara, inconjurata de un sant de aparare. Ambele incinte au forma de dreptunghi. Primele lucrari de consolidare au fost facute incepind cu 1505, la turnul incintei interioare, situat in coltul de nord-est. Aceluiasi turn i s-au facut lucrari de intarire in anul 1835 de catre profesorul Grigore Plesoianu. In 1914 primaria orasului a initiat alte lucrari de consolidare, datorita carora peretele de la turnul amintit se mai pastreaza si astazi. Incinta cetatii are zidul din piatra bruta, cu o grosime de 2 pina la 4 m. La sud-est cetatea avea o poarta prin care se comunica cu turnul. Incinta exterioara are zidul construit din acelasi material, cu grosimea de aproximativ 4 m si inaltimea de 8 m. In centrul incintei se afla ruinele unui bastion semicircular. Cetatea pastreaza in interior ruinele unei biserici in forma de nava, cu naos dreptunghiular, prelungit si despartit de pronaos printr-un perete cu usa.
Drobeta-Turnu Severin este inconjurat de plaiurile Mehedintiului, peste care pluteste umbra mareata si in acelasi timp tragica a lui Tudor Vladimirescu, a carui figura o regasim pregnant la Cula din Cerneti, fosta resedinta de judet pina in 1833. Din Cerneti se poate ajunge la podgoriile brincovenesti de la Corcova, iar de acolo, in nord, la Baia de Arama si Ponoarele, frumoasa asezare situata intr-un amfiteatru strajuit de Piatra Closanilor si Virful lui Stan. Zona dispune de o mare varietate de forme carstice, desemnind ceea ce se cunoaste drept "carstul mehedintean": doline, lapiezuri, crovuri, ponoare, izbucuri, pesteri si lacuri care se umplu cu apa si seaca periodic, precum Zatonul Mare si Zatonul Mic. Tot aici, la doar citiva km de centrul comunei se intinde, pe o suprafata de 20 de hectare, vestita padure de liliac care aduna in fiecare an, la inceput de mai, numerosi vizitatori din intreaga tara si de peste hotare (Sarbatoarea Liliacului).
Pesterile Ponoare si Bulba reprezinta o atractie deosebita pentru cei ce doresc sa descopere carstul mehedintean. De asemenea, in centrul comunei poate fi admirat Podul lui Dumnezeu, format in urma prabusirii tavanului unei pesteri, iar pe valea piriului Ponoare vechile mori de apa. Carari nevazute leaga pesterile mai mari sau mai mici ale Ponoarelor intr-o lume subterana frumoasa si misterioasa. Piriul Bulba strabate pestera cu acelasi nume, parcurgindu-i labirintul de galerii pe o distanta de mai bine de 4 km.
Reintorcindu-ne spre Drobeta-Turnu Severin ne putem opri la Isverna, pentru a regasi frumoasa arhitectura taraneasca a zonei si stravechi obiceiuri. In apropiere de Ciresu, intilnim pestera Topolnita, cea mai lunga din tara (peste 11 km), cu patru niveluri distincte, in care se conserva forme calcaroase ciudate si, in acelasi timp, de o rara frumusete.
La Drobeta-Turnu Severin ne intoarcem doar pentru a pleca catre alte imprejurimi atragatoare: podgoriile de la Vinju Mare, asezarea arheologica de la Hinova, noul oras Orsova si inca multe altele, pe care mai bine le descoperiti singuri. Si sigur nu veti regreta.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona