Portretul unui maestru bucatar - Dumitru Burtea
Articol
De multa vreme doream sa stau de vorba cu Dumitru Burtea. Si asta pentru ca personajul acesta misterios si totusi jovial, cu o minte si un stomac de inalta tinuta, a reusit sa cucereasca multi oameni de partea gastonomiei romanesti. Timp de aproape o jumatate de veac a strabatut toate continentele si s-a comportat ireprosabil, demonstrindu-si din plin abilitatile de ambasador al artei noastre culinare. A fost atit de convingator, incit a reusit sa fondeze si sa prezideze o Asociatie Nationala a Bucatarilor si Cofetarilor din Turism (ANBCT). Si, cel mai important, a reusit sa fie ales Membru onorific pe viata in cadrul celei de-a 29-a editii a Congresului WACS (Asociatia Internationala a Bucatarilor). Mi-a fost dat sa discut cu multi dintre cei care il cunosc si au lucrat alaturi de Dumitru Burtea de-a lungul timpului, si opinia lor a fost unanima - amabil, fin, perfectionist. Un maestru.

Domnule Burtea, pentru cei care nu va cunosc, v-as ruga sa vorbim putin despre inceputuri.
Eu as prefera sa vorbim mai ales despre perioada de dupa 1958, cind am sosit la Brasov. Aici exista un om deosebit, un Napoleon al comertului, al gastronomiei si restauratiei. Se numea Serban Andreescu, dar toata lumea ii spunea Serbanica. La vremea aceea, eram un simplu bucatar, iar Serbanica m-a ajutat sa-mi dezvolt interesul pentru produsul turistic. Pe parcurs, am cultivat acest interes, si in 1986 am devenit director general al Societatii "Poiana Brasov", unde am ramas pina in 1990. Dupa Revolutie, am ramas in Poiana si mi-am deschis un restaurant - "Rapid". Este micut, dar cochet, si imi permite sa fiu propriul meu stapin.

Sa intelegem ca mentorul dumneavoastra a fost Serbanica?
De ce sa nu recunosc De multe ori, in momente grele, cind ma simt neinteles, ca sa ma incurajez imi amintesc ca am condus un imperiu, ca nu trebuie sa ma sperii, sa dezarmez, cind m-as putea descurca foarte bine cu simpatizantii si colaboratorii de valoare pe care ii am. Atunci imi amintesc de Serbanica. Si cred ca si el ar fi procedat la fel.

Cind a aparut ANBCT si ce impact a avut asupra dumneavoastra?
Infiintarea asociatiei n-a fost chiar usoara, daca ne gindim ca survenea in 1971. Dar eforturile noastre au fost pe deplin rasplatite de-a lungul timpului. Am ajuns la multe congrese internationale de specialitate din Frankfurt (1988, 1992), Singapore (1990), Stavanger (1994), Ierusalim (1996), Melbourne (1998), unde am promovat scoala romaneasca de gastronomie, noile concepte organizatorice ale asociatiei si am sprijinit lansarea unor tineri talentati.

Considerati ca bucataria romaneasca pierde teren in detrimentul altor preparate ale caror retete sint internationale
Majoritatea turistilor sint fascinati de bucataria romaneasca, dar ea se regaseste din ce in ce mai rar in localurile noastre. Cred ca este momentul ca preparatele noastre sa treaca printr-un proces de selectie si modernizare. Consumatorul contemporan are alte exigente si pretentii. Acest proces, aceasta revolutie a gastronomiei trebuie realizata rapid.

Am vorbit atit de mult despre pasiunea dumneavoastra, gastronomia, incit ne-am indepartat de subiectul convorbirii noastre - maestrul Dumitru Burtea. Care credeti dumneavoastra ca sint atributele unui bucatar mare?
95% talent si 5% geniu. Un bucatar-sef, un maestru bucatar se aseamana in mare masura cu un impresar de teatru. Trebuie sa aiba in permanenta grija de "decor" si de costume.

Apropo de recuzita, dumneavoastra ce preferinte culinare aveti?
E o intrebare dificila, pentru ca sint un gurmand. Totusi, trebuie sa recunosc ca, desi sint un om de munte, am o slabiciune pentru vietatile marine, in special peste, moluste, crustacee. Imi place asa de tare pestele, incit il pot consuma la orice ora a zilei, chiar ca desert. Apoi, ma dau in vint dupa sarmalute - in varza dulce sau acra, in stevie, foi de vita. Dar, nu refuz nici o iahnie de fasole ori un spanac care-ti face cu ochiul.

A consemnat
Anne-Mary Nechita
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona