Prin Dobrogea
Articol
Text & foto: Ema Cojocaru

Un tinut mai putin cunoscut, care te intimpina cu surprize placute la tot pasul, este Dobrogea. Este tarimul presarat cu legende, a carui istorie si cultura milenara au lasat urme adinci ce asteapta sa fie descoperite. Aici se termina o civilizatie care ne este familiara si incepe o lume noua pentru cei mai multi dintre noi, o lume pe care nici nu o banuim, dar de care sintem fascinati instantaneu. Intilnirea cu fata necunoscuta a Dobrogei este o experienta care nu trebuie ratata, mai ales de amatorii de senzational. Circuitul pe crae vi-l propunem este mai intii de orice o incursiune in timp.




TRASEU INEDIT
Am parasit pentru o zi litoralul si ne-am avintat in interiorul Dobrogei, infruntind caldura inceputului de vara, pentru a vizita lacasele de cult si siturile arheologice ale acestor meleaguri cu o istorie bogata. Cel mai interesant traseu al judetului Constanta porneste din vechea urbe a Tomisului, strabate comunele Basarabi, Adamclisi si Ion Corvin si se incheie in imbratisarea Dunarii de la Ostrov, de unde se poate ajunge la insula Pacuiul lui Soare din judetul Calarasi. Este o adevarata incursiune temporala, care ne poarta pasii de la vechea colonie greceasca, infiintata la Pontul Euxin, spre vestigiile stapinirii romane si ale zbuciumatei perioade a crestinarii, Scythia Minor fiind primul teritoriu al Daciei inclus in Imperiul Roman si, totodata, prima regiune in care Apostolul Andrei a raspindit crestinismul.
Plecam asadar din Constanta, cel mai frumos oras maritim al tarii, scaldat de apele marii, care ne ademeneste cu numeroase atractii, pina in punctul terminus, fascinantul Cazino. Am fi dorit sa-i acordam intreaga zi, pentru ca ne atragea ca un magnet care cerea sa fie explorat. Strazile vechi miros a sare si alge, iar cele dinspre rasarit se indreapta parca spre cer - nu mai este nimic la capatul lor, decit albastru nemarginit, si simti forta marii, moment in care te inunda instantaneu un sentiment de fericire. Privind drept inainte frumusetea te invadeaza si aproape nu-ti mai da voie sa inaintezi, iar faleza inalta a Constantei este locul cel mai indicat pentru intilnirea cu marea, unde arhitectura completeaza perfect cadrul. O priveliste splendida se deschide din minaretul inalt de 50 metri al Marii Moschei, copie fidela a moscheii Konia din Anatolia, Turcia. Vazut de sus, orasul ti se asterne la picioare, ostentindu-si cladirile spre care poti porni odata coborit din minaret. Piata Ovidiu, vegheata de statuia poetului ginditor, este locul de intilnire cu trecutul, unde poti vizita Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, sau Edificiul Roman cu Mozaic. Din piata se poate ajunge pe faleza trecind pe linga biserica romano-catolica Sf. Anton, cladire impunatoare din piatra maro, iar daca marea nu te-a acaparat inca total, pe partea stinga vei vedea cum te asteapta Muzeul sculptorului Ion Jalea, vestigiile arheologice din vechiul Tomis si Catedrala Sf. Apostoli Petru si Pavel. O promenada pe faleza ne descopera Cazinoul, Acvariul, ansamblurile statuare. Il poti saluta pe Mihai Eminescu, poetul care a cintat marea (mult timp s-a spus ca nu ar fi vazut-o niciodata), iar la mica distanta te asteapta Farul Genovez, marturie a vechiului tarm al Marii Negre. Daca nu ai obosit inca, te poti intoarce spre centru, unde gasesti o multime de locuri interesante: Geamia Hunchiar, Biserica greaca si cea armeana, Muzeul de Arta Populara, Muzeul Marinei Romane, Termele romane, zidul de incinta romano-bizantin sau mormintul pictat. Nu poti cunoaste toate fatetele acestui oras complex intr-o singura zi, iar cei care si-au propus sa viziteze Constanta in citeva ore nu au chiar nici o sansa. Alte doua atractii, care ii incinta intoteauna pe cei mici, sint Delfinariul si Planetariul, mai tot timpul aglomerate, datorita interesului micutilor.
Am pornit in incursiunea prin Dobrogea dis-de-dimineata si am ajuns in scurt timp la Basarabi, localitate a dealurilor de creta si a vinurilor de Murfatlar. Aici isi asteapta intrarea in circuitul turistic un sit arheologic - bisericutele sapate in creta, prea putin cunoscute din cauza interdictiei vizitarii lor. Aceste monumente se afla inca in stadiul de conservare si pregatire pentru momentul in care vor putea primi turistii. Ne-am oprit la poarta de la capatul podului care traverseaza Canalul Dunare - Marea Neagra si am stat de vorba cu un calugar tinar, care ne-a oferit cirese si ne-a povestit cite ceva din istoricul bisericutelor rupestre de creta, unice in Romania, sporindu-ne parerea de rau, pentru ca nu le putem vizita si fotografia. In 1957 au fost descoperite capele, chilii si galerii funerare sapate intr-un masiv de creta, cu un stil care aminteste de Cappadoccia si Siria, adus pe meleagurile Dobrogei de sihastrii care au locuit si s-au rugat aici pina in secolul al X-lea. Tot ei au impodobit peretii cu inscriptii si desene antropomorfe si zoomorfe. Te poti catara si pe un masiv de creta situat in imediata vecinatate a cladirilor inca neterminate, care fac parte din noul asezamint monahal Basarabi, cu hramul "Sfintul Ierarh Teotim".
Am pornit din nou la drum spre Adamclisi, printre lanuri de griu si maci care ne ademeneau, ajutindu-ne sa ne dam seama ce simtea legendarul Ulise chemat de fiicele marii. Ne-am oprit pentru citeva minute, sa le admiram prospetimea culorilor, apoi ne-am reluat traseul spre cetatea Tropaeum Traiani, cu monumentala constructie care asteapta parca stinghera aproape de sosea, singura la capatul unui cimp cu iarba proaspat cosita. Studiind panourile informative am aflat ca imensul soclu de piatra a fost ridicat dupa planurile arhitectului Apollodor din Damasc, pentru a comemora victoriile armatei romane in primul razboi cu dacii. Este intr-adevar impresionant daca il privesti asa cum e, marturie palpabila a primului secol al erei noastre. Baza cilindrica masoara 2 m inaltime si este inconjurata de un briu impodobit cu sculpturi decorativ-narative. Acoperisul are forma unui trunchi de con si sprijina turnul cu trofeul din virf, care reprezinta armura unui ofiter roman, imbracat in lorica greaca.
Nu departe de acest punct, la iesirea din comuna Adamclisi, o curba a drumului introduce antica cetate construita in perioada romano-bizantina, ale carei ziduri si turnuri de aparare au fost partial reconstituite. Ne-am oprit si aici, am alergat prin iarba inalta si florile de cimp mirosind ametitor a vara si cu greu ne-am abtinut sa nu ne aruncam la picioarele pietrelor de inceput de secol. Cetatea se intinde pe o suprafata extinsa si cuprinde bazilici, locuinte, magazine, apeducte, iar obiectele descoperite aici pot fi admirate la muzeul din comuna.
Ne-am desprins de zidurile incremenite, napadite de flori, si ne-am continuat drumul spre comuna Ion Corvin, aproape de care se afla Manastirea Pestera Sf. Andrei, precum si ramasitele unei fortificatii poligonale din epoca romana. In pestera sapata in inima dealului impadurit, unde exista deja un vechi centru spiritual, a venit sa locuiasca Sfintul Apostol Andrei, cel care a crestinat locuitorii din Dobrogea (vechea Scythia Minor), botezindu-i in cele noua izvoare din padure. Acest prim lacas crestin de pe teritoriul Romaniei a fost descoperit in anii a40 in urma unei viziuni pe care a avut-o un credincios, si a fost amenajat ca loc de rugaciune, dar razboiul si, ulterior, regimul comunist, au adus-o in paragina, fiintind o perioada chiar ca staul de oi. Din 1990 aici a fost infiintat un schit, devenit manastire din anul 1994. Izvoarele mai curg inca in padurea din apropiere, iar credinciosii le atribuie puteri vindecatoare. Am fi dorit si noi sa patrundem in racoarea padurii pentru a le cauta, pornind pe urmele celui dintii apostol si regasind in apele miraculoase ceva din efervescenta credintei sale, insa doream sa ajungem la Manastirea Dervent inainte de apusul soarelui. Am vizitat doar izvorul aflat la 250 m spre est, despre care se spune ca a tisnit din locul in care sfintul si-a infipt toiagul.
Apropiindu-ne de Ostrov, am vazut licarind in departare apele argintate ale Dunarii, despartite de fisii subtiri de pamint, iar la un cot a rasarit pe neasteptate, pe partea dreapta, poarta manastirii. Derventul este un loc care istoriseste martiriul primilor crestini, exilati pe aceste meleaguri de la marginea Imperiului Roman. Dacia Minor indeplinea rolul de lagar in timpul marilor persecutii din secolele I-IV d. Hr. Ucenici ai Apostolului Andrei au venit sa se stabileasca in cetatea Dervent, garnizoana romana si vad de trecere. Si astazi, manastirea este renumita pentru crucile sale cu puteri miraculoase, care au rezistat pestre veacuri numeroaselor incercari ale barbarilor de a le distruge. Biserica actuala, construita la inceputul secolului XX in stil bizantin, cu trei altare, este inconjurata de mici gradini cu flori, iar cladirile din incinta sint minunate. In totalitatea sa, asezamintul transmite o stare placuta, in griul verde din curte stau carute de lemn, iar peste zidurile joase se vede Dunarea pina la orizont. Staretul manastirii este cel care ii transporta pe vizitatori cu barca pe Insula Pacuiul lui Soare. Ajuns aici traiesti o experienta inedita, intr-un loc uitat parca de lume unde, la ape scazute, pot fi zarite ruinele cetatii romane. Ne vom intoarce la Manastirea Dervent pentru o calatorie pe ape, care continua traseul in frumoasa salbaticie.
Acest traseu cu adevarat incitant poate fi strabatut intr-o singura zi. Pentru o mai buna orientare in aceasta zona, va recomandam sa aveti o harta si sa nu ezitati sa intrebati localnicii inainte de a porni pe drumuri mai putin umblate. Va vor raspunde intotdeauna binevoitori si chiar va vor oferi detalii interesante legate de locurile pe care le vizitati.
Optiuni
• Printeaza articol