A ruginit frunza din vii...
Articol
Pe coaste, intinse pe araci, rizind cu ochii mari ai strugurilor, isi asteapta culegatorii. Am pornit spre Cramele Prahova cu gindul celor ce, pe vremuri, isi serbau bahic victoriile. Si chiar daca pentru cel mai multi Toamna" ca si Primavara" lui Topirceanu nu-i decit o copie", abia in podgorie se fac cu adevarat diferentierile. Caci fiecare nu are alta recolta si fiecare recolta da o alta calitate vinului. Amplasata la citiva zeci de kilometri de Ploiesti, spre Mizil, podgoria Dealu Mare, cel mai blagoslovit land in vinuri rosii, este o imensa pata verde. Caci nu locuitorii si satele dau consistenta si greutate locului in sine, ci viile. Pierdute printre joarde, araci si valuri de frunze verzi, satele sint singurele insulite aride in oceanul parfumat ce se intinde cit vezi cu ochii. Si nu e gresit spus ocean. Daca te plimbi printre rinduri, fara sa cunosti zona si fara sa-ti fi luat din timp citeva puncte de reper, poti rataci ore bune pina iesi la liman. Fiindca, daca te uiti in jur, aici nu e decit vie, vie si iar vie pina cind ti se inverzeste privirea. Si nu de orice fel, ci tratata intr-un anumit mod, intr-un anumit fel expusa la soare, altfel intinsa, cu soiuri combinate, altoite, imbunatatite si unele culese doar pentru experiente migaloase. De la Ploiesti am pornit spre cramele de la Urlati. Ni se spusese ca, aici, in urma cu 70 si ceva de ani, un boier verde (ca frunza de vie) pe nume Urlateanu isi ridicase in mijlocul viilor, pe o mereu insorita coama de deal, un mindru conac, loc de cinstire (in sensul laic al cuvintului) si de pomenire (a vinului bine degustat). Din pridvor, cu toata intinderea verde la picioare si cu rubiniul pahar ridicat, ingina saltarete ode licorii, degustind in rastimpuri parfumatul lichid, crezindu-se asemeni zeilor ceresti. Dupa ce ai ajuns la conac, urcind pieptis pe cleata temeinic batatorita de rotile carelor ori remorcilor pline pina sus cu struguri copti, dupa un ciclu de degustare din sapte-opt soiuri, te simti ca Urlateanu egal zeilor, urlind", la rindu-ti, bucuria spre cele patru zari inverzite. Caci jos, in crama, odihnindu-se in butoaie uriase, vinul vesel da apa" (de struguri) la moara veseliei. Dupa ce am cinstit, am plecat spre Tohani sa aflam povestea vinului. Deasupra noastra, ostenind zarile cu filfiit greu de aripi, plecau cocorii. Intinerea toamna in tinguirea versului eminescian: ... te uita, rindunelele se duc...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona