Fotografia de turism. Eseu fotografic
Articol
Text: Ema Cojocaru

Am lasat la final cea de-a patra tema a Salonului National de Fotografie Turistica, eseul fotografic, pentru ca este cel mai complex gen si, probabil, cel mai greu de abordat. Ca si in literatura, eseul reprezinta o compozitie sustinuta de cel putin trei argumente, iar valoarea ii este verificata de impactul pe care il are asupra publicului.

Inca de la aparitia fotografiei s-a pus problema apartenentei sau nonapartenentei acestei forme de exprimare plastica la arta. Parerile au fost si sint inca impartite. In perioada sa de inceput, fotografia se obtinea greu si necesita cunostinte tehnice deosebite, fiind accesibila unui numar restrins de oameni, fie foarte pasionati de domeniu, fie cu posibilitati materiale peste nivelul mediu. Complexitatea procesului de obtinere a imaginii si asemanarea cu pictura au dus la incadrarea sa in arta. Ulterior s-a detasat ca gen de sine statator fotografia artistica, deosebita de alte categorii precum reportajul sau imaginile de calatorie, pentru ca porneste de la o idee, un scenariu imaginat, regizat si studiat de catre fotograf, acesta fiind mult mai mult decit un simplu executant. Pasiunea si timpul acordat realizarii imaginii, care il depaseste considerabil pe cel de expunere, sint atributele operei de arta. Asemenea picturii, compozitia este construita cu minutiozitate, culorile sint alese cu grija, unghiurile sint studiate, pentru ca imaginea finala sa aiba impactul dorit, iar ideea si mesajul sa fie percepute de catre privitor asa cum artistul si-a propus.
Astazi, imaginea digitala a luat locul filmului, aparatele foto au devenit accesibile tuturor, iar fotografia este numai la un click distanta. Nu este de mirare ca domeniul, care mult timp a fost rezervat doar celor cu adevarat pasionati, se indeparteaza simtitor de arta prin cantitatea uriasa de imagini nonexpresive. Pe de alta parte, direct proportional cu numarul de aparate foto a crescut si numarul fotografiilor de calitate medie, ajungindu-se la o saturare a acestui nivel si la o exprimare a originalitatii din ce in ce mai rar intilnita. Usurinta obtinerii imaginii a indepartat fotograful de esenta acestei forme de exprimare - ideea - si a aruncat fotografia in banal.
De ce o pictura este apreciata mai mult decit o fotografie Pentru ca realizarea ei presupune maxima implicare a artistului, talent, consum de energie, timp si daruire. Pictorul alege cu grija compozitia si culorile, pentru ca nu isi permite sa greseasca si sa revina. Acesta era si modul de abordare al pionierilor fotografiei - placile si solutiile erau putine si costisitoare, transportul lor (in cazul peisajelor montane, de exemplu) necesita oameni si fonduri substantiale, astfel incit nici fotograful nu isi permitea atunci sa greseasca. Satisfactia era insa pe masura efortului - o opera de arta. Chiar daca in prezent beneficiem de toate avantajele tehnicii moderne, ar trebui sa pastram spiritul inceputurilor. Ar trebui sa continuam sa pretuim fiecare imagine pe care o realizam.
Aparatul digital ne ofera o libertate extraordinara, dindu-ne posibilitatea de a experimenta, ajutindu-ne sa gresim mai putin, in schimb, ne fura treptat originalitatea si acel sentiment nepretuit pe care il dadea fotografia clasica: satisfactia obtinerii imaginii dorite dupa efortul depus si emotiile developarii. Cu fotografia digitala pierdem si cistigam in acelasi timp: putem realiza clisee nelimitate, dar gindim mult mai putin o imagine. Trebuie sa folosim tehnica in avantajul nostru si sa rezistam tentatiei facilului deoarece, in schimbul drumului neted, fara multe obstacole, oferim, de fapt, originalitatea si valoarea imaginii. Din acest motiv, multi fotografi, depasind starea euforica a erei digitale, se reintorc la film, fie pentru rezolutia mult mai mare pe care le-o ofera acesta, fie pentru starea de spirit pe care le-o induce - si nu este o gluma ! Limitarea celor 36 de cadre impune o selectie a subiectelor care merita sa fie fotografiate, precum si o pregatire mai atenta a compozitiei si a parametrilor de expunere. Iata deci un prim pas spre o imagine de calitate, care depaseste stadiul de cliseu.
Se spune ca, pentru ca o fotografie sa fie buna, trebuie sa te faca sa plingi, sa rizi sau sa gindesti. Toate cele trei aspecte, dar mai ales ultimul, sint valabile in cazul eseului, care tinde in acest fel spre acea categorie aparte, mult dezbatuta, a fotografiei artistice. O tema de acest gen la un concurs il face pe om sa gindeasca: in primul rind, se va intreba daca stie, de fapt, ce inseamna un eseu in fotografie. Nu mica mi-a fost mirarea atunci cind am intrebat citiva fotografi, unii chiar experimentati, si am constatat ca lucrurile nu le sint foarte clare in aceasta privinta.
Mi-au cerut timp de gindire, iar unii dintre ei nu au raspuns. Sa fie oare atit de complicata aceasta tema a Salonului de Fotografie Turistica Sau oamenii s-au indepartat
intr-adevar de esenta artei, iar cind apasa pe declansator, o fac intr-un simplu gest mecanic Oare imaginile sint imortalizate acum mai mult pe baza senzatiilor vizuale decit pe cea a ideilor
Concursurile de fotografie, desi mult mai numeroase in ultima vreme in peisajul romanesc, au in mare parte teme banale, care nu stimuleaza in nici un fel imaginatia participantului. Este deci binevenita aceasta categorie prezenta in cadrul Salonului, care isi propune sa ridice standardul imaginilor realizate de fotografii romani, motivindu-i pentru a regasi entuziasmul si foamea de originalitate care ii ridica pe primii artisti deasupra mediocritatii.
Revenind la eseul fotografic, trebuie spus ca acesta sustine o idee pe care o transmite cu ajutorul elementelor din cadru, misiune mult mai grea decit in cazul eseului literar, unde autorul are la dispozitie o multitudine de cuvinte prin care isi expune punctul de vedere si argumentele. Pentru a spori impactul vizual, fotograful insoteste de obicei imaginea cu un text scurt, care completeaza ceea ce privitorul a perceput deja din cadru. In multe dintre cazuri se realizeaza eseuri fotografice compuse din mai multe imagini pe aceeasi tema, insotite de text, pentru a ajunge fara gres la privitor, mizind pe complexitatea si numarul mai mare al stimulilor vizuali transmisi. Bineinteles, cel mai bun eseu este cel compus dintr-o singura imagine, care vorbeste de la sine, fara a mai avea nevoie de cuvinte. Unii oameni chiar prefera imaginea simpla, fara textul explicativ, pentru ca le stimuleaza imaginatia si spiritul de observatie. Privitorul poate oricind sa descopere si alte sensuri in afara de cele propuse de artist, pentru ca si opera fotografica poate fi considerata "deschisa" interpretarii, ca si in cazul celorlalte forme de arta.
Cel mai ofertant domeniu pentru eseul fotografic este, desigur, cel uman, sensibilizind cel mai mult privitorul, prin varietatea mare de subiecte pe care le poate aborda - diferentele culturale, religioase, sociale, conflictele, razboaiele, calamitatile naturale si multe altele. Lumea naturala este si ea o sursa inepuizabila de subiecte pentru eseuri, privitorul fiind deja sensibilizat de distrugerea habitatelor, disparitia unor specii si necesitatea protejarii mediului.
Fotografia de turism atinge subiecte variate, vizind atit umanul, cit si animalul, pe fondul mai larg al peisajului natural si al celui urban, iar la o privire mai atenta, subiectele se ivesc de la sine. Fotograful trebuie sa aiba grija insa ca ideea sa nu depaseasca sfera de interes turistic, intrind in alte domenii, precum cel social sau stiintific. Ridicarea unei cladiri noi alaturi de una veche, pe care aproape o sufoca, un zid cu graffiti in vecinatatea unui lacas de cult, reclame occidentale intr-un oras arab - sint doar citeva exemple de teme posibile pentru eseu, care se pot ivi intr-un oras. Copaci taiati sau braconaj intr-o padure protejata, urme ale trecerii turistilor prin zone de o frumusete deosebita, sint subiecte oferite de natura, dar sint
foarte importante abordarea si puterea expresiva a lucrarii, care nu trebuie sa devina reportaj socioeconomic.
Elementele care apar in cadru trebuie sa fie usor de recunoscut si sa canalizeze privitorul spre ideea pe care autorul a vrut sa o sintetizeze in imagine. Daca fotograful nu mai are la indemina cuvintele care ii permit argumentarea, are in schimb o unealta la fel de puternica - imaginea, care isi atinge instantaneu scopul in momentul in care compozitia este bine realizata. Pentru ca un eseu sa fie cu adevarat bun, fotograful trebuie sa detina mai mult decit cunostinte tehnice. El trebuie sa cunoasca problema pe care vrea sa o expuna, situatia pe care vrea sa o evidentieze, iar aceste cunostinte, cumulate cu imaginatia si talentul, il vor ajuta sa gaseasca elementele necesare pentru a-si exprima foarte bine ideea.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona