Galati si Braila. Popasuri culturale la malul Dunarii
Articol
Text & foto: Ema Cojocaru

Dunarea a fost mereu elementul definitoriu pentru Galati si Braila, percepute de-a lungul timpului drept orase gemene. Fluviul le-a influentat dezvoltarea culturala si economica, fiind porturi si centre comerciale importante. Rivnite ca puncte strategice de-a lungul timpului, cele doua orase au fost atrase in viltoarea razboaielor, care au dus in final la disparitia unor importante zone istorice, cu marturii arhitectonice valoroase. Galati si Braila ofera in prezent vizitatorilor edificii din secolele XIX si XX si faleza scaldata de apele fluviului, locuri de promenada si relaxare.

Calatorul neavizat care viziteaza pentru prima oara Galatiul va avea o surpriza mai mult decit placuta descoperind strazi cu case vechi, in mare parte conservate si renovate, care se dezvaluie la fiecare pas in centrul vechi.
Se pastreaza constructii civile din prima jumatate a secolului al XIX-lea, cind orasul s-a extins de la Piata Mare pina spre Gradina Publica, iar casele erau construite din piatra si caramida. Multe dintre cladirile care au scapat de bombardamentele din cele doua razboaie mondiale isi conserva si astazi aspectul initial. Din zona comerciala de la Dunare, cu bancile si bursa, a mai ramas doar Palatul Navigatiei, construit de arhitectul Petre Antonescu, restul fiind complet distrus. Pot fi admirate pe strazile Galatiului cladiri impunatoare, sedii de institutii, spatii comerciale si case de locuit de la sfirsitul secolului al XIX-lea, unele proiectate de mari arhitecti, care au imbinat stilul epocii - marcat de elementele occidentale - cu traditia locala, caracterizata prin ornamentele bogate, florale si geometrice.
Constructia cea mai veche din Galati este biserica fortificata "Precista", ctitorie a negustorilor galateni si braileni, sfintita la anul 1647, unicat arhitectural pentru aceasta parte a tarii. Biserica a fost inchinata Manastirii Vatoped de la Muntele Athos, ca si vechea biserica de pe locul celei noi, ridicata cu piatra luata din castrul roman de la Tirighina-Barbosi. Arhitectura este romaneasca, iar turnul-clopotnita este prevazut cu metereze, de unde putea fi observata valea Dunarii, si cu o tainita pentru ascunderea odoarelor. Dupa restaurarea din 1957, biserica a fost transformata in muzeu, iar abia dupa 1991 a fost redata cultului ortodox.
Galatenii au fost mari amatori de teatru, la 1875 fiind foarte populare piesele prezentate de trupa lui Fani Tardini si A. Vladicescu. Spectacolele sustinute de artisti din toata Europa erau completate de concertele Societatii muzicale "Harpa", traditie continuata astazi de Teatrul Muzical "Nicolae Leonard". Si cei mici se pot bucura la spectacolele oferite de Teatrul de papusi "Gulliver".
In apropiere de Teatrul Dramatic "Fani Tardini" se pot admira sculpturile lui Fr. Storck de pe fatada Palatului Administrativ, ridicat la 1907 dupa planurile arhitectului Ion Mincu. Chiar vizavi se proiecteaza pe cerul de vara Monumentul Eroilor, cu silueta metalica a unei cruci, care aminteste de una asemanatoare din Braila, asezata in parcul din fata Consiliului Judetean. Pornind spre centru, putem admira, pe rind, fatada impunatoare a Universitatii "Dunarea de Jos" (1923), statuia Lupoaicei, Primaria (mai greu de fotografiat din cauza retelei dense de cabluri) si cladirea Muzeului de Istorie, cu o fintina moderna construita in piateta invecinata.
O plimbare prin Gradina Publica, unde odinioara se jucau popice si cricket, dezvaluie ronduri de flori si gard viu, alei umbroase si o fintina arteziana a carei apa este purtata de vint, stropind copiii care trec pe sub ea, in goana bicicletei. Printre trandafiri se iveste o sculptura moderna din metal care prefigureaza lucrarile originale presarate in iarba de un verde crud din curtea muzeului din apropiere, Muzeul de Arta Vizuala, gazduit de o constructie ridicata la 1900, opera a arhitectului Toma Dobrescu.
Cei care cauta relaxare o pot gasi pe faleza Dunarii si pe plaja amenajata in partea de sud-vest a orasului, unde se afla bazine de inot, spatii verzi si locuri pentru practicarea sporturilor de plaja.
In 1463, un cronicar bizantin vorbea despre Braila ca despre orasul in care "se face un comert mai mare decit in toate orasele tarii", caci de la atestarea sa in secolul al XIII-lea, sub numele bizantin Proivilan, localitatea a devenit un puternic centru comercial si insemnat port, unde acostau corabii cu marfuri din toata Europa. Numele actual al orasului deriva din Ibrail, cum a fost numita de turci dupa cucerire, fiind transformata in raia, in 1542. Dupa revenirea la teritoriul Tarii Romanesti, in 1829, primeste si statut de porto-franco, pe care il pastreaza pina in 1883.
O plimbare prin orasul de astazi dezvaluie un centru vechi, ale carui cladiri pot fi admirate fie pe aleea cu circulatie pietonala care incepe in fata Teatrului Dramatic "Maria Filotti", fie urmarind strazile inguste care duc spre centrul nou sau coboara spre Dunare. Merita vazut interiorul Teatrului Dramatic, a carui activitate artistica a inceput la 1851, pe scena sa urcind si Maria Filotti, actrita temperamentala care i-a dat ulterior numele. Coloanele uriase, scarile ce flancheaza holul central, dar mai ales cupola, un mozaic din sticla pictata, de care te poti apropia incredibil de mult daca urci pina la ultimul etaj, creeaza un interior fastuos, pe masura spectacolelor de mare clasa tinute aici. In Braila exista, de asemenea, o filarmonica si un teatru de papusi, iar in 1995 soprana Mariana Nicolesco a initiat prima editie a Concursului National "Hariclea Darcle", in cinstea marii soprane a secolului al XIX-lea, nascuta in acest oras, care a fost invitata la 1900 sa cinte pe scena Operei Scala din Milano, in premiera "Tosca".
De la teatru se ajunge imediat in Piata Traian, unde se afla din anul 1906 bustul imparatului roman Traian, sculptat de Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei. La mica distanta a fost amplasat in 1909 Orologiul metalic, pe soclul caruia o corabie cu pinze simbolizeaza activitatea portuara. Din parc se ajunge usor pe strada Belvedere, unde, in curtea unei cladiri de la 1912, sint raspindite in iarba sculpturi deosebit de interesante de Nica Petre. Cladirea, denumita si Casa colectiilor de arta, adaposteste lucrari ale pictorilor braileni.
Daca intrebati oamenii, veti putea ajunge usor in Gradina publica, unde se gasesc ruinele cetatii, precum si una dintre intrarile in canalele subterane de sub oras, o adevarata retea de tuneluri cunoscute sub numele de hrubele Brailei, avind intrari prin beciurile caselor vechi sau inspre Dunare, cum este si cea din Gradina Publica, blocata insa cu o poarta metalica si zidita cu caramida. Din nefericire, nu s-a hotarit inca destinatia tunelurilor, care erau folosite de turci pentru a scapa de armatele lui Stefan cel Mare, fiind indeajuns de mari pentru a incapea un om calare.
In parc se poate vizita Casa Memoriala Panait Istrati (nascut aici in 1884), alaturi de care se afla si Muzeul de Etnografie, inchis pentru renovare. In spatiul gradinii a functionat si un interesant restaurant rotativ, asezat in virful unei cladiri-turn cu lift si scari in spirala, acum inchis temporar. Cladirea este cunoscuta sub numele de Castelul de apa, cu referire la destinatia initiala pentru care a fost construita in 1912.
In oras mai puteti vedea si casele memoriale ale lui Perpessicius, Petre Stefanescu-Goanga, Ana Aslan, Maria Filotti. Intorcindu-va spre centru, puteti cobori catre Dunare spre cladirea Romnav, constructie de la inceputul secolului al XX-lea, a carei latura dinspre fluviu dezvaluie un sir de coloane albe, ordonate. Tineri coboara strada in viteza, pe biciclete, si se opresc la malul apei pentru a sta cu totii pe bancile galbene, rizind zgomotos. De aici se deschide faleza, o adevarata gradina luxurianta scaldata de apele Dunarii, cu flori de toate culorile si plante exotice care incinta ochiul in soarele cald al verii, imbiindu-te sa te opresti la umbra unei salcii. Barci de lemn asteapta la malul apei pentru a transporta amatorii peste Dunare, spre celalalt mal, unde exista locuri amenajate pentru plaja.
La capatul falezei se afla strandul - cu nisip, un bazin si tobogane cu apa, foarte cautat vara, iar in apropiere pe scena construita special, se tin spectacole estivale la malul apei. Urcind un lung sir de trepte insotite de o fintina moderna, cu palete metalice din care tisneste apa, se ajunge la o alta fintina, mult mai sofisticata, care te opreste invariabil din drum pentru a-i admira jocurile de apa. Nu departe poate fi vazut Palatul Agriculturii, realizat in 1923 dupa planurile arhitectului Florea Stanculescu.
Intorsi in oras, nu trebuie sa ocoliti Biserica Greceasca, un edificiu impunator, care adaposteste vitralii valoroase si picturi murale executate in 1890 de Gh. Tatarescu, dar si picturi realizate de C-tin Livadas Liochis, in 1901, si de Belizarie, in 1946.
Plimbindu-va cu tramvaiul, introdus in Braila inca din anul 1900, puteti vizita si alte constructii interesante ale orasului: cladirea Tribunalului (1890), Palatul Cultural (1864), Palatul Lyra (1924), cladirea Bancii Agricole (secolul al XIX-lea), farmacia Faltis (1899).
Tot cu tramvaiul se poate ajunge la statiunea balneoclimaterica Lacu Sarat, inconjurata de padure, care indulceste climatul de stepa. Lacul, un vechi curs blocat al Dunarii, are salinitate mare si fundul acoperit cu namol sapropelic, foarte cautat pentru proprietatile sale terapeutice. Aici a fost infiintata recent Manastirea Sf. Pantelimon, cu o frumoasa biserica de lemn in stil maramuresean.
Optiuni
• Printeaza articol