Galati dincolo de urbe
Articol
Text & Foto: Ema Cojocaru

Judetul Galati a fost prea putin promovat ca destinatie turistica, in ciuda faptului ca zona ofera peisaje pitoresti si locuri de o spiritualitate autentica.
O calatorie de o zi prin judet prilejuieste intilnirea cu manastiri de traditie si paduri ocrotite ca rezervatii forestiere, iar zonele de agrement amenajate pe traseu reprezinta adevarate oaze de relaxare.


Am hotarit sa depasim spatiul orasului si al Dunarii si am plecat sa vizitam citeva dintre manastirile de aici si sa ne bucuram de aerul proaspat din intunecimea padurilor pe care le-am traversat. Am pornit la primele ore ale diminetii spre comuna Tudor Vladimirescu, avind ca prima destinatie Manastirea Vladimiresti, situata la 4 km distanta de comuna. Nimic nu se compara cu galbenul pirguit al lanurilor de griu si cel tonic al intinderilor de floarea-soarelui. Nuantele alternau in cimpie, contrastind cu albastrul tare al cerului.
Lacasul de cult ne-a intimpinat inca de la intrare cu flori portocalii, anuntind feeria de culori ce ne astepta dincolo de poarta mare de lemn sculptat, in stil maramuresean. Am intrat pe domeniul intins al manastirii, unde o alee lunga ne-a condus, printr-un coridor de flori, spre muzeu, chilii, biserica si paraclis, nu inainte de a imparti in doua un iaz plin de pesti, inconjurat de salcii. De o parte si de alta a aleii ne insoteau livezi si vii, solarii si rasaduri de legume. Maicutele erau deja la lucru si le-am salutat, trecind mai departe.
Manastirea Vladimiresti se situeaza pe locul trei in tara ca numar de maici (aproape 200), dupa Agapia si Varatec. Grija pentru estetic se regaseste pretutindeni in curtea manastirii, dar mai ales in varietatea ametitoare de flori si culori, care inunda peretii, coloanele si pridvoarele chiliilor sau sint aranjate cu mult bun-gust in parcele ordonate in jurul bisericii.
Ni s-a povestit istoria manastirii si astfel am aflat ca biserica a fost construita in urma unei viziuni a Maicii Veronica, pe cind avea 16 ani. Maicutele care au lucrat la ridicarea paraclisului, cu banii strinsi din donatii, au locuit timp de doua ierni intr-un bordei sapat in pamint, pe locul caruia se afla astazi sala de mese (trapeza). Legendele locului spun ca aici s-a aflat demult o manastire de calugari greci, care au fost masacrati de catre turci. In timpul sapaturilor pentru fundatie au fost descoperite intr-adevar oseminte, despre care maicile au credinta ca apartin calugarilor martiri, astfel incit le-au asezat in Altarul de vara. Povestea manastirii nu se incheie insa aici, pentru ca cea mai grea incercare a urmat in timpul regimului comunist, cind lacasul a fost printre primele desfiintate, iar cele 318 maici au fost exilate, pentru multe dintre ele urmind ani grei de inchisoare sau munca silnica. Dupa 1990, cele ramase in viata (in numar de 160) au revenit, iar lor li s-au alaturat surori mai tinere. Maica Veronica este inca in viata si povesteste oricui vrea sa o asculte istoria locului.
Ne-am intors la poarta manastirii si, dupa ce am baut din apa fintinii de la intrare, am pornit din nou la drum, spre padurea Girboavele, rezervatie forestiera, botanica si zoologica, situata aproape de frontiera cu Republica Moldova (la 17 km de Galati). Padurea de stejari seculari si salcimi intrerupe brusc linia continua descrisa de cimpie, iar zona in care este permis agrementul reprezinta o atractie deosebita, in special pentru galateni, care isi petrec aici sfirsitul de saptamina, dar si pentru turistii aflati in tranzit, care cunosc sau descopera locul.
Vizitatorii gasesc aici restaurante si vile, si tot aici exista si o tabara de copii, unde principalul punct de atractie este Gradina Zoologica, in care pot fi vazuti struti, mistreti, lei, tigri, maimute, cerbi, caprioare, cai si diverse specii de pasari. Lacurile artificiale, care au disparut o data cu sistemul de irigatii, vor fi reamenajate, urmind a fi o atractie pentru amatorii de pescuit sportiv si plimbari de agrement.
Dupa ce am luat prinzul la unul dintre restaurantele de aici, cu preturi rezonabile si mincare buna, am pornit inspre Manastirea Buciumeni. Pe traseu ne-am oprit sa privim remorcile cu stupi colorati, asezate intr-o mica vale de la marginea soselei, la mica distanta de intrarea in Padurea Buciumeni, o alta rezervatie forestiera. Am oprit in padure la un cot al drumului, pentru a cumpara miere de la un apicultor ce isi asezase vagonul cu stupi intr-o poienita pitoreasca. Pe partea dreapta a soselei, terenul devenea abrupt, si am avut pentru citeva clipe senzatia ca sintem la munte - aerul mirosea a frunze ude de ploaie, iar intunecimea arborilor ne imbia sa urcam macar citeva sute de metri pe versantul inclinat.
Am ajuns in scurt timp la Manastirea Buciumeni, ridicata pe un vechi loc de sihastrie. Conform traditiei, primele calugarite s-au stabilit in codrii Buciumenilor la inceputul secolului al XV-lea, dar marturii scrise nu s-au pastrat, iar bisericuta de lemn despre care se spune ca s-a ridicat pe la 1430, in vremea lui Alexandru cel Bun, a ars in repetate rinduri.
La manastire am cunoscut o maica tinara care ne-a invitat in cladirea cu doua etaje, care adapostea chiliile si atelierele de pictura, tesatorii, broderii si croitorie. Am fost uimiti de frumusetea asezamintului din mijlocul padurii, o adevarata oaza de culoare prin florile sadite pretutindeni in curte, in jurul bisericii si chiliilor, dar mai ales prin rosul aprins al muscatelor care imbracau balcoanele celor doua etaje.
O data intrati in cladirea inalta, am avut inca o surpriza placuta la vederea foisorului cu geamuri mari, cu fotolii si canapele confortabile, care ne-au facut sa uitam pentru o clipa ca ne aflam intr-un lacas definit de regula prin austeritate si simplitate. Aflind mai multe despre istoricul agitat al manastirii, si facind o paralela peste timp, nu m-am putut abtine sa nu constat un contrast evident intre vechiul loc de sihastrie care a fiintat odinioara in codrii seculari ai Buciumenilor si manastirea infloritoare de azi. Manastirea a fost desfiintata in doua rinduri, o data sub domnia lui Al. I. Cuza, cind maicile au fost trimise la Varatec, Agapia sau Adam, iar a doua oara in 1960, cind este transformata in tabara pentru copii pe timpul verii.
In atelierele cu geamuri mari si muscate am gasit trei maicute la lucru, brodind cu indeminare icoane si croind haine monahale, iar intr-o alta sala am admirat realizarea unei icoane pe lemn. Am aflat ca aici se tine anual, la hram, o intrunire cu liceenii din judetele Braila si Galati, care vin sa ia parte la slujba si discuta apoi cu preotii pe teme de credinta, morala si cultura.
Vechea bisericuta din lemn de stejar, impodobita cu coloane de mesteacan, care a fost ridicata in trecut pe locul schitului, poate fi admirata in prezent in cimitirul Manastirii Bogdana, unde a ajuns dupa un lung periplu. Am intrat in biserica noua la vremea vecerniei, admirind pictura valoroasa realizata in stil neobizantin realist de catre artistul Anatolie Cudinov, in timp ce maicutele citeau scriptura in fata altarului si cintau la strane.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona