Bun ii vinul ghiurghiuliu
Articol
Ca voievozii vremurilor vechi, cu soarele pe umeri, am plecat voiosi pe drumul vinului, spre Tohani. Eram pierduti, undeva, in mijlocul unui areal lung de 60 kilometri si lat de opt kilometri, dominat de vita-de-vie. Nu aveam puncte cardinale, ci doar repere: Complexul de vinificatie de la Tohani, cel mai mare trezorier de vinuri rosii din tara. Din intinderea preponderent verde, rasarea o adevarata uzina, ajustata" cu o sala pentru degustari dintr-o cladire anexa. Si pas cu pas, etapa cu etapa, am luat-o pe urmele unui bob de strugure, din cosurile cu zumzet de albine ale culegatorilor si pina la stropul de vin din pahar. O data culesi, strugurii sint aruncati in carute sau remorci si adusi pina la poarta centrului de vinificatie. Aici sint cintariti, descarcati, alese frunzele si inghesuiti in buncare de prelucrare-primire. Sint apoi zdrobiti fara mila intr-un zdrobitor-dezciorchinator pina iese toata zeama din ei devenita, prin amestec, must dulce. Mustuiala, cum zic cei de aici, se face in prese uriase, care nu dau nici o sansa strugurelui sa mai fie ceea ce a fost: lacrima dulce a soarelui verii. De amintit ca, mustul fierbe numai la temperatura constanta, atent reglata de aparatura sofisticata. Se filtreaza apoi prin prese de filtrare si este trecut in bazinele de fermentare sau direct la baric" (in butoaie) devenind astfel cel mai valoros vin. Butoaiele trebuie sa fie de stejar, pentru a se obtine aroma de vanilie" data de lemn, si schimbate la cel mult cinci ani. Se trece apoi la pasteurizare si refrigerare, unde mor drojdiile, ajungindu-se la imbutelierea si etichetarea pe banda. Pentru invechire se pastreaza in crame la temperaturi de 12 grade Celsius. Ce nu se imbuteliaza in sticle este pastrat in butoaie uriase, tot la aceeasi temperatura. Am degustat si aici, la Tohani, opt soiuri de must, ce curind avea sa devina vin rosu imbuteliat in sticle cu etichete frumos colorate, nectar ce ne-a parfumat cerul gurii si ne-a amagit dulce pupilele gustative. La iesire, sirurile lungi de carute ale producatorilor particulari ce veneau sa-si vinda recolta certificau toamna tirzie si bogata. Soarele era spre scapatat. Imbatati de parfumuri si arome, am iesit spre Ploiesti, indreptindu-ne spre soseaua principala. La porti, satenii vindeau struguri sau bidonase cu vin ghiurghiuliu. Din goana masinii, cu geamurile deschise, ne bucuram scolareste de ultimele pilpiiri ale soarelui autumnal. Si cu cit mai mare ne era bucuria, cu atit stiam ca peste citava vreme, tot sub acelasi cer senin si tot ca-n versuri ... se-asterne bruma peste vii...". Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea vinului asa: cling-cling!
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona