Prin Vrancea pe urmele eroilor
Articol
Text & foto: Ema Cojocaru

Vrancea a fost dintotdeauna un tarim al eroilor, legendari sau reali. Batrinii povestesc ca Vrancea isi trage numele de la Baba Vrincioaia, care si-a trimis cei sapte feciori sa lupte impotriva turcilor alaturi de domnitorul moldovean Stefan cel Mare, iar, pentru vitejia lor, acesta le-a daruit sapte munti - tinutul de azi, Tara Vrancei. Acestor mitici eroi li se alatura altii fara numar, cunoscuti si necunoscuti, care se odihnesc in cele trei mausolee ridicate pentru a le cinsti vitejia - Marasesti, Marasti si Soveja. Iar Focsaniul pastreaza pentru totdeauna in amintire Unirea si eroii ei.

Aajungem in Focsani la lasatul serii, cind Piata Unirii este mingiiata blind de soarele ce se pregateste sa apuna. Chiar in mijloc, Obeliscul Unirii isi ia avint spre inaltimi, concurat fiind doar de hotelul din apropiere. Basorelieful de la baza monumentului ilustreaza evenimentul, printre personaje putind fi identificat si chipul inconfundabil al lui Al. I. Cuza. Lumina galbuie, linistitoare, face sa straluceasca bucatelele aurii de mozaic de pe frontispiciul micutei biserici din piata. Ceva mai incolo, cladirea robusta a Ateneului Popular vegheaza parca partidele aprinse de sah care se tin la doi pasi mai incolo, in micul parc cu banci galbene si copaci umbrosi.
Apelativul "Unirii" se regaseste peste tot in orasul de pe Milcov, caci destinul sau a fost strins legat de cel al Unirii. Numele urbei se trage de la cel al familiei Focsa, "moldoveni buni si drepti, din vremea lui Stefan cel Mare", domnitor care, in anul 1482, a desemnat riul Milcov ca hotar intre Moldova si Tara Romaneasca.

Focsani, Orasul Unirii
Muzeul de Istorie al orasului a constituit o surpriza placuta: obiectele sint expuse intr-o maniera moderna si deosebit de atractiva, iar cladirea veche, micuta, nu-ti lasa timp sa te plictisesti.
Unul dintre ghizi mi-a povestit pe indelete despre Actul Unirii de la 1859, cind s-a redactat primul proiect de Constitutie a Romaniei. Atunci iese din anonimat si Mos Ion Roata, cu intimplarea care l-a asezat, pentru posteritate, in galeria personalitatilor parca desprinse din poveste. In periplul sau pentru realizarea visului Unirii trecuse pe aici, la 1600, si Mihai Viteazul. Un alt moment de seama al istoriei a fost unirea celor doua parti ale orasului prin decretul semnat de Alexandru Ioan Cuza la 6 iulie 1862, Focsaniul devenind atunci resedinta judetului Putna.
A doua zi vizitam Teatrul Pastia, emblema a Vrancei, ridicat in 1913 prin bunavointa Maiorului Gheorghe Pastia (supranumit "Cap Bun"), un adevarat binefacator al orasului, care a daruit Focsaniului si Ateneul Popular, in 1927. Teatrul este o adevarata bijuterie in interior - holul este bogat in ornamente baroce si renascentiste, acoperite cu foite de aur. Peretii pe care sint reprezentate Comedia si Drama flancheaza uriasa fereastra compusa din vitralii, iar de la balcoanele interioare se poate admira indeaproape tavanul, cu o frumoasa pictura. In culise am descoperit o papusa uriasa de lemn, cu multe sertare si, dupa ce m-am eliberat din faldurile imensei perdele rosii, am iesit pe scena, pentru a admira eleganta si fastuoasa sala a teatrului, care rivalizeaza in acustica si frumusete cu teatrele din Odessa si Berlin.
In oras merita vazut Colegiul National Unirea, constructie inclusa pe lista monumentelor arhitectonice, ridicata intre 1880-1889 pentru a gazdui Gimnaziul infiintat in 1866. In 1928, in cladirea de linga scoala ia nastere primul muzeu de istorie si etnografie din tinutul Putna.

Un templu ridicat eroilor
Dupa ce am vizitat Focsaniul, pornim la drum prin tinutul Vrancei, indreptindu-ne spre pitoreasca Soveja, aflata la 82 km distanta. Facem un mic ocol pentru a vizita Mausoleul de la Marasesti, replica a monumentului de la Adamclisi. Aleile sint flancate de statui ce infatiseaza busturi ale eroilor romani care au luptat in primul razboi mondial in triunghiul mortii, asa cum a fost supranumit arealul Marasesti - Marasti - Oituz. Marele basorelief de la exteriorul cupolei, sculptat de Cornel Medrea si Ion Jalea, reda episoade din timpul crincenelor batalii din vara anului 1917, cind romanii, desi inferiori ca numar, au reusit sa respinga atacul trupelor germane care incercau sa ocupe teritoriul dintre Siret si Prut.
Interiorul mausoleului este impresionant si totodata apasator, pentru ca nu te poti abtine sa nu te gindesti ca acolo se afla osemintele atitor soldati cu nume si fara nume, peste 6.000, asezati in cripte si gropi comune. In centrul cladirii se afla un mic altar si un catafalc, strane si scaune, toate cioplite in piatra. Holurile adincite in liniste au gemulete mici in capat, iar lumina putina face sa straluceasca dalele de marmura pe care iti auzi parca pasii. Daca ramii in urma grupului, grabesti fara sa vrei pasul, pentru ca senzatia de singuratate devine brusc apasatoare si nu ai vrea sa te ratacesti, chiar si pentru un minut, pe culoarele inguste.

Mos Ion Roata de la Cimpuri
Urmatorul popas il facem in comuna Cimpuri, chiar linga casuta varuita in alb, cu pridvor de lemn innegrit, in care a trait Mos Ion Roata. O sateanca mucalita ne prezinta, cu umor, cele doua incaperi ce compun mica locuinta - camera cu ferestre batute in cuie de lemn, cu lada de zestre si caciula mosului, precum si bucataria cu lavita si ceaunul de sub soba.
Din nou la drum, am trecut de mai multe ori apa Susitei, refacind drumul anevoios pe care il parcurgeau locuitorii de odinioara, nevoiti sa treaca apa prin vad, pina la construirea podurilor in anii a50. Apropiindu-ne de destinatie, am oprit pentru citeva minute la Schitul Soveja, construit recent, inca mirosind a lemn, unde o maica foarte primitoare ne-a invitat in pridvorul cu muscate al chiliilor, si ne-a servit cu apa minerala si suc. Am aflat ca schitului a fost ridicat din vointa sovejenilor, pentru a indeparta blestemul ce pare ca urmareste de citeva decenii asezarea: la intervale de citiva zeci de ani, o parte dintre gospodarii ard invariabil. Este un caz unic in tara, pentru ca nu s-a mai intimplat ca o asezare umana sa arda de trei ori intr-un secol (in 1917, 1943 si, ultima data, in 1998).
In scurt timp am ajuns in Soveja, asezare montana deosebit de pitoreasca, singura comuna din Romania care nu cuprinde un sat cu acelasi nume, fapt pentru care, sub regimul comunist, a fost chiar la un pas de desfiintare. Cele doua sate, Rucareni si Dragosloveni, au un istoric interesant, luind nastere prin migratia, peste munti, a muntenilor din Rucar si Dragoslavele, care fugeau de iobagie. Numele asezarii este destul de controversat, cea mai pitoreasca explicatie fiind data de o legenda care povesteste ca aici traia un pastor cu numele de Sovos, alaturi de baba sa Eja, astfel ca Soveja ar insemna "Plaiul lui Sov si Eja".

Soveja, patria Mioritei
Cert este ca muntenii sositi pe aceste meleaguri si-au pus amprenta asupra vechilor locuitori, impunindu-si graiul muntenesc, obiceiurile si portul, numele de familie si botez, chiar inclinatia spre comert, ceea ce a dus la crearea unei insule lingvistice aparte a Vrancei, o adevarata oaza de munteni in Moldova. Prezenta acestora l-a determinat si pe Matei Basarab sa construiasca aici, la 1645, Manastirea Soveja, in loc sa o ridice la Iasi.
La 1846, in aceasta manastire este exilat revolutionarul pasoptist Alecu Russo, din porunca lui Mihail Sturza, pentru razvratire impotriva rinduielior din tara sa. La Soveja, scriitorul descopera si culege balada Miorita, chintesenta a spiritualitatii poporului roman, cunoscuta de toti batrinii zonei, cintata de obicei in singuratate, in drum spre stine sau sezatori. Nu a fost niciodata un cintec de petrecere, ci unul de jale, duiosie, dor, cintat la adormirea copiilor sau la jelirea celor dusi.
Statiunea Soveja este asezata in partea de apus a satului Dragosloveni, intr-o poiana inconjurata de brazi si mesteceni argintii. Eficienta curativa a zonei se datoreaza aerului ozonat si uscat si climei blinde, la care se adauga, ca factori terapeutici, izvoarele minerale sulfuroase, sarate, iodate, folosite de locuitori din vechi timpuri.
La intrarea in statiune se ridica pe un delusor Mausoleul Eroilor, construit intre 1922-1927, dupa planurile unui arhitect italian, sub forma unui dom circular. Aici odihnesc soldatii cazuti la Soveja intre 1916, cind localitatea a fost ocupata de nemti, si 1917, cind a fost eliberata, imediat dupa victoria de la Marasti.
In partea de nord se afla Poiana Punga ("Poiana soarelui"), marginita de paduri de brad, de unde se deschide panorama comunei maginite de Rachitasul Mare si Rachitasul Mic. In poiana sint raspindite, pina aproape de padure, sculpturi de lemn cu forme interesante, printre care pasc caii.
Din Soveja se poate ajunge, mai departe, la asezarea Lepsa, Manastirea de maici Lepsa, iar de aici la Cascada Putnei, nu inainte de a trece prin pitorestile Chei ale Tisitei.
Optiuni
• Printeaza articol