Legendele MEHEDINTILOR
Articol
Text & foto: Victor Raicu

Folclorul romanesc conserva in milenarul depozit artistic al poporului nostru un extraordinar inventar de credinte, obiceiuri, jocuri, cintece, snoave, povesti ori legende. Legendele despre comorile ascunse prin muntii Mehedintilor in vremurile demult apuse sint numeroase. Povestesc cei ce le cunosc ca ele sint adevarate comori nu prin argintul sau aurul pe care le contin, nu prin arta cu care mesterii vremii le-au modelat si poate le-au intregit formele - desi fiecare in parte isi are importanta sa -, cit mai ales prin ceea ce ele stiu si pot povesti. Si cite nu ne pot spune tezaurele monetare, cite taine sint ascunse in sufletele lor inerte! Pentru a le decodifica mesajul trebuie sa te apleci asupra lor cu rabdare si intelegere, cu dragoste si sfiala, sa le inveti limba, sa le cistigi increderea si sa le faci sa vorbeasca, pentru ca fiecare isi are propria istorie, care nu este numai a lor, ci si a acestui neam, a acestui pamint.
Dar, sa le ascultam povestea!

Comoara de la Trei goruni
Dealul Mare este locul cel mai inalt care domina imprejurimile orasului Baia de Arama. Pe aceste meleaguri erau numai citeva case, iar satul se numea Olari, pentru ca locuitorii se ocupau cu olaritul. S-au descoperit in zona cioburi de oale si urmele cuptoarelor de ars. Pe drumul care leaga Dealul Mare de Baia de Arama se mai afla si acum un stejar falnic, pe care abia il pot cuprinde doi oameni in brate. Se spune ca, pe vremuri, erau trei asemenea stejari si ca aici ar fi fost ascunsa o comoara. Legenda povesteste ca un haiduc de la Dunare venea cu banii pe care-i furase de la un boier. Era urmarit de o potera, dar de la Comanesti a scapat, urcind pe Valea Mare pina sus, la cei trei stejari. Haiducul se pregatea sa treaca granita in Banat si s-a gindit ca aici, la cei Trei goruni din Dealul Mare, poate sa ascunda o parte din bani, pentru a-i lua la intoarcere. Dar, casatorindu-se in Banat, nu s-a mai intors, iar timpurile grele care au urmat nu i-ai mai permis sa treaca granita inapoi pentru a-si lua comoara. I-a povestit, in schimb, unui tovaras de ciobanie, care a trecut in Oltenia si a cautat locul. Dar nu l-a mai gasit, pentru ca dintre cei trei goruni ramasese doar unul.

Tezaurul pierdut
Se spune ca un copil a plecat cu caprele la pascut pe un cornet din satul Godeanu. Spre seara, copilul a pierdut caprele si a inceput sa le caute deznadajduit. Urcind el pe deal, a auzit un behait sus, pe o stinca. Era o stinca acoperita cu iedera si muschi. Copilul a urcat pina la stinca si a gasit acolo o gura de pestera. A intrat cu teama, sperind sa-si gaseasca acolo caprele, dar s-a speriat vazind o masa rotunda din piatra, pe care zacea incolacit un sarpe urias.
Vazind ca sarpele nu da nici un semn de viata, a inceput sa arunce cu pietre pina cind acesta a cazut de pe masa. Atunci a vazut ca sarpele era din ceara, iar in jurul mesei erau oale pline cu galbeni de aur. Uitind si de capre si de tot, copilul a plecat in fuga sa-i spuna tatalui sau. Pe drum, s-a intilnit cu doi cosasi care veneau de la cimp si le-a spus si lor. Acestia au plecat cu coasele pe umar sa gaseasca pestera.
Fugind spre casa, pentru ca se lasase noaptea, copilul a alunecat intr-o prapastie. Acolo a si murit. Nici cei doi cosasi nu au reusit sa gaseasca gura pesterii. Se zice ca acest copil ar fi murit din cauza blestemului care apasa asupra comorii.

Averea din plop
La Glogova traia pe vremuri o familie de oameni foarte instariti. Ei se numeai boierii glogoveni. Hotii i-au pradat insa, fugind cu banii. Fiind urmariti de potera, hotii au ascuns banii in scorbura unui plop urias. Nu au mai avut posibilitatea sa-i ia, pentru ca au fost prinsi si omoriti. Un om de prin partea locului, mergind in padure dupa lemne, a lovit cu toporul in acel plop. Din scorbura au inceput sa cada bani. Omul a cautat apoi cu grija, a luat toti banii si a plecat acasa.
Spre primavara, cu o parte din banii gasiti, a cumparat doi cai. S-a gindit sa-i puna la munca, si l-a trimis pe fiul sau, care avea vreo 20 de ani, la arat pe lunca Motrului. Pe drum, caii s-au speriat si au luat-o la fuga, iar baiatul a cazut din caruta si a murit.
Intr-un tirziu, parintii au inteles ca moartea baiatului i se trage de la bani si au hotarit sa sape o fintina in locul unde a murit. Fintina a fost pictata si sfintita mai tirziu de preotul din sat. Ea mai exista si astazi si nu a secat niciodata, indiferent cit de mare a fost seceta.

Comoara din
PeStera de la izvor
Aproape de bisericuta din Ponoarele, de sub "Streiul Ponorii" izvoraste un piriu care punea in functiune cele 13 mori de apa de pe valea care poarta de atunci numele de Valea Morilor. Linga izvor era o pestera in care se putea intra, iar dupa treceai pe o poteca ingusta, de lacul din care izvoraste piriul, puteai ajunge la un platou cu nisip unde se afla o masa cu 13 scaune. Aici se adunau pe vremuri haiducii si isi imparteau prazile ori stateau la sfat.
Haiducii erau imbracati in haine de dimie alba, iar capetenia lor purta haine de dimie neagra. Pestera era un bun loc de refugiu pentru ca de aici, din apropierea mesei, se desprindeau doua galerii: una mergea spre satul Baluta, iar cealalta spre Pamintul Rosu.
Se zice ca haiducii ar fi avut trei saci plini cu galbeni pe care i-ar fi ascuns intr-o camera sapata in galeria dinspre Pamintul Rosu. Fiind tradati de unul dintre ei, ceilalti abia au reusit sa scape prin galeria care ducea spre Baluta, mai apoi fugind la sirbi. Comoara a ramas ascunsa acolo, in pestera. Cu timpul, intrarea in pestera s-a surpat si a ramas doar locul de unde izvoraste piriul. Cit despre comoara, nu se stie daca a ajuns cineva la ea.
Comoara
din VIrful ObIrSiei
Un tigan si o tiganca veneau pe jos de la Cerna Sat. Plecasera dupa amiaza si drumul era destul de lung. Trebuiau sa ajunga in satul Obirsia. Tiganul mergea mai repede, dar se oprea din loc in loc sa-si astepte femeia. Asa a facut si in Virful Obirsiei. Era deja spre seara cind tiganca a vazut o flacara deasupra lui si s-a speriat. Barbatul s-a ridicat in picioare si i-a spus ca flacara nu arde. A trimis-o pina la prima casa sa caute o sapa, iar el a ramas acolo sa pazeasca locul. Intre timp a atipit si a visat ca cineva i-a spus sa pastreze numai o parte din bani, iar restul sa-i dea primului trecator ce va veni.
Cind s-a intors femeia cu sapa, barbatul ei a sapat si a scos la iveala o caldare cu bani din aur. I-a desertat si a facut trei parti egale. A asteptat pina a sosit primul trecator, care l-a rugat sa-i dea si lui macar o mina de aur. Atunci, tiganul i-a spus ce visase si l-a rugat sa ia doua dintre cele trei parti pregatite.
Legenda spune ca omul a acceptat bucuros, dar dupa un timp s-a ales praful de averea lui, iar tiganul, cu partea lui, s-a pricopsit.
Asadar, lumea comorilor din tinutul Mehedintilor atrage ca o uriasa forta nevazuta, fiind o lume a fabulatiei si a mitului. Dar nu numai comorile cu legendele lor atrag calatorii spre Muntii Mehedinti. Ei sint "munti vii", calcati de opinca ciobanului si de copitele oilor, munti in care s-a nascut cintecul ce picura discret ca apa unui izvor. Si merita cunoscuta frumusetea fara seaman a acestor locuri, a istoriei si a minunatelor traditii din aceasta zona.
Optiuni
• Printeaza articol