Cetatea din umbra Sucevei
Articol
Text & foto: Victor Raicu

In decursul istoriei civilizatiei, cetatile au demonstrat capacitatea de creatie si vointa de aparare a popoarelor. Rolul lor a fost multiplu si variat, dupa specificul epocilor in care au aparut. In vremea navalirilor barbare, cetatile au constituit puternice bastioane de aparare. Cu timpul, au devenit adaposturi ale regilor, ale printilor sau ale nobililor aflati adesea in acerba rivalitate. Mai tirziu, multe s-au preschimbat in adevarate palate, lacas al artelor si al luxului.


Conditiile istorice particulare ale pamintului romanesc au dat un singur castel care, razbatind peste veacuri, a trecut printr-o astfel de metamorfoza: Castelul Corvinestilor de la Hunedoara. Toate celelalte, plasate mai ales la hotare sau "in calea rautatilor", avind indeosebi un rol militar, de aparare a tarii, au ajuns, prin veacuri, pina la noi, doar ca venerabile si dureroase ruine. Infatisarea si evenimentele legate de existenta lor au impresionat dintotdeauna spiritul poporului roman, indemnind generatii intregi sa brodeze in jurul acestora povesti si legende, mentinindu-le si chiar sporindu-le faima.
Cetatea Sucevei, inaltata pe Dealul Cetatii, in prima sa forma este atribuita lui Petru I Musat. O intareste Alexandru cel Bun si ii da forma clasica Stefan cel Mare, croind ziduri groase si faima de cetate inexpugnabila. Constructor si genial organizator, Stefan cel Mare n-a ingaduit, nici pe tarimul constructiilor civile si nici pe cel al celor religioase, delasare si ruina. Mesterii lui au creat un stil arhitectonic pe care urmasii sai, pina la Movilesti, l-au dezvoltat continuu. Se spune ca Stefan cel Mare a gasit o tara de lemn si a lasat-o urmasilor de piatra trainica, in stare sa infrunte vitregiile vremurilor.
Reinnoita la 1470, cetatea din virful dealului veghea asupra Vaii Sucevei si asupra intregii Moldove cu ochii de vultur ai strajerilor, dintre care cel putin unul - portarul Sendrea - se numara printre eroii de legenda ai neamului.
In vara anului 1476, asupra Moldovei se napusteste Mahomed Cuceritorul, cu 200.000 de spahii si ieniceri, ca sa prefaca tara in pasalic. Dar Stefan Voda, chiar daca nu-l ajuta nimeni, chiar daca dinspre Nistru il ataca si hanul tatar, intareste cetatile cu strajeri noi si ii bate pe tatari, il hartuieste tot drumul pe Mahomed pirjolindu-i totul in cale, imputinindu-i armata si intirziindu-i inaintarea. Apoi, cu 100.000 de viteji, il asteapta in fortificatiile de la Valea Alba - Razboieni, silindu-l sa lase pe cimpul de lupta peste 30.000 de oameni. Retras in munti, voievodul isi reface oastea. Spatarul Sendrea a aparat cetatea sapte zile, pina cind moldovenii au reusit sa-l atace pe sultan din flancuri, sa-i taie calea si sa-l forteze sa se intoarca pe acelasi drum pustiit pe care venise. Vrind sa cucereasca macar o cetate, Mahomed a atacat si Neamtul, din fata careia se retrage tot fara glorie.
Dupa ce l-a gonit pina la Dunare, Stefan cu a sa oaste s-a intors la Suceava, cu inima incalzita de soarele biruintei. A scos stirvurile otomane infipte in tepusele din santul cetatii si le-a ingropat la marginea padurii. A adus prinos de slava celor jertfiti, iar trupurile lor le-a asezat in cripte. Apoi a ingaduit norodului si ostirii sa se bucure, sa-si cinte biruinta si cu licoare de Cotnari sa-si desfete inima.
Timp de 12 ani, zidurile Cetatii Suceava n-au mai vazut chip de dusman. Dar, povesteste cronicarul Grigore Ureche in anul 1497, craiul Ion Albert al Lehiei, "care in toate partile fulgera si tuna cu trasnetul armelor sale, au scos cuvint cum ca va merge la turci", sa se bata cu ei. De buna credinta, Stefan i-a ingaduit sa coboare prin Moldova pina la Dunare. Dar craiul, in loc sa se duca la turci, a impresurat Suceava cu gind s-o cucereasca. 21 de zile a batut-o cu tunurile si a saltat-o ceas de ceas, zadarnic, insa. Strajerii s-au aparat, iar portile Sucevei nu s-au clintit.
Vazindu-se razbit de taria oamenilor si a zidurilor, craiul Albert i-a cerut lui Stefan pace. Voievodul i-a cerut doar atit: sa jure ca se va intoarce pe drumul pe care a venit, ca sa "nu mai strice tara si prin alte locuri". Dar oastea chinuita de foame si cu inima zdrobita de trufie nu si-a tinut insa juramintul. Si-a primit pedeapsa la Codrii Cosminului, unde ostenii vornicului Boldar au prabusit peste ea "copacii cei intitinati", multa oaste leseasca pierind si multi cazind prizonieri.
Multe a mai trait Suceava si pe vremea lui Petru Rares, cind, din pricina tradarii, cetatea n-a avut prilejul a se apara de navala lui Soliman Magnificul. Cronicarul Macarie scria cu amaraciune: "Atunci si preafrumoasa Cetatea Sucevei se supune turcilor, care o batjocorira ca pe roaba cea din urma".
A mai trait multe primejdii Cetatea Sucevei in anii si sub domniile urmatoare, pina la Alexandru Lapusneanu care, in a doua sa domnie, muta capitala Moldovei la Iasi, ca apoi, din porunca sultanului, sa umple cu lemne falnicele cetati ale Moldovei si sa le dea foc. Mai tirziu, Ion Voda cel Viteaz si Ieremia Movila refac Cetatea Sucevei care, in 1600, il va primi cu drag pe Mihai Viteazul, domn al celor trei tari romanesti. Insemnate lucrari de refacere la Cetatea Sucevei a intreprins si Vasile Lupu. In 1653, la pierderea domniei, acesta si-a adapostit aici familia si o parte din tezaur.
Dar durerile Sucevei nu sfirsesc aici. In 1675, Dumitrascu Voda Cantacuzino indeplineste noua porunca a sultanuui de a distruge cetatile care parca renasteau din propria cenusa. Si de atunci, tot intr-un rau a tinut-o, culminind prin cutremurul din 1683, care doboara turnul principal al cetatii.
Surparea cetatilor a indurerat, a umilit nespus de mult si a slabit apararea tarii. In 1774, tot prin tradare, uneltiri si crime, Austria Mariei Tereza rapeste Bucovina, iar falnicul cuib de vulturi este lasat anume in paragina si uitare.
La inceputul veacului nostru, Cetatea Sucevei a devenit obiect de studiu pentru arheologi, acestia cautind sa citeasca istoria din ruine si sa aseze la locurile lor, cu veneratie, toate pietrele, cite au mai ramas, sa mai stea acolo, in lumina veacurilor si in dureroasa lor fala, pina cind isi vor gasi tamaduirea intr-o restaurare completa.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona