Rimnicu Vilcea, orasul dintre dealuri
Articol










Rimnicu Vilcea este unul dintre acele orase prea putin cunoscute, dar care surprinde deindata ce incepi sa ii cutreieri strazile si imprejurimile. Cladiri frumoase, biserici cu traditie, parcuri linistite, dealuri care te imbie la plimbari, iata reperele unui oras departe de a fi banal. Mai mult, atractiile sale nu sint concentrate
intr-un singur loc, ci raspindite peste tot in oras, mai aproape sau mai departe de centru. Iar imprejurimile superbe transforma fiecare zi petrecuta in aceasta zona intr-o vacanta binemeritata.

Rimnicu Vilcea se inscrie intr-o zona deosebit de ofertanta din punct de vedere peisagistic, arhitectural, balneoclimateric, dar si etnografic, o zona care a devenit, de-a lungul timpului, foarte cautata de turistii autohtoni si straini. Orasul se bucura de vecinatati de invidiat: se afla la 20 de kilometri de Minastirea Cozia si de Defileul Oltului, la 18 kilometri de Minastirea Govora, la 25 de kilometri de Minastirea dintr-un lemn, la 18 kilometri de Olanesti, la 18 kilometri de Calimanesti-Caciulata, la 45 de kilometri de Horezu.
Dar nu numai imprejurimile sint atragatoare. Orasul insusi, care s-a dezvoltat pe terasele Oltului, este strajuit de dealuri impadurite, care ingusteaza placut orizontul - Capela, Gurnoaia, Purcaret -, si este traversat de riul Olanesti, in apele caruia soarele apune in fiecare seara, intr-un spectacol plin de culoare. Spre nord, o mare intindere de ape margineste citadela - este lacul de acumulare creat in 1974 pe cursul inferior al Oltului, folosit pentru alimentarea cu apa a localitatii.
Rimnicu Vilcea este atestat documentar, pentru prima oara, in 1370, ca resedinta domneasca a lui Vladislav I (Vlaicu Voda), care a infiintat aici a doua mitropolie - Noul Severin -, transformata in 1497, de catre Radu cel Mare, in Episcopia Rimnicului si a Noului Severin. Orasul este mentionat si cu 18 ani mai tirziu intr-un act emis de Mircea cel Batrin, in legatura cu o moara de la Rimnic. In septembrie 1389, devine oras domnesc, iar, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, aici se construieste o curte domneasca, intarita cu turnuri de aparare, resedinta a lui Patrascu cel Bun (tatal lui Mihai Viteazul) intre 1554 si 1557. Tot in aceasta perioada, orasul este capitala a judetului Rimnic. In 1705, Constantin Brancoveanu infiinteaza o tiparnita pe linga episcopie, unde se tipareste, in 1787, prima gramatica in limba romana, intocmita de Ienachita Vacarescu. In 1835 este mentionat documentar numele "Rimnicul pe Olt", aici functionind o scoala romaneasca.
De-a lungul timpului, Rimnicul a devenit un centru de cultura si spiritualitate romaneasca, un rol-cheie in dezvoltarea invatamintului avindu-l episcopia, prin cercul de carturari format in secolul al XVI-lea de scoala de gramatici. Carturarii veniti aici din toate colturile tarii au transcris in limba romana manuscrise slavone, rusesti, grecesti, latinesti. Incepind din secolul al XVII-lea, la aceasta scoala vor studia si laici, alaturi de calugari. Prin infiintarea tiparnitei in secolul al XVIII-lea de catre Antim Ivireanul, marile valori culturale care incep sa circule aici ii aduc orasului numele de "Capitala tipografilor", titulatura conferita de Nicolae Iorga.

Nu este greu sa intuim rolul polarizator pe care l-a avut episcopia infiintata la Rimnic, una dintre cele mai vechi din tara, care isi asteapta si astazi vizitatorii la poalele dealului Capela, in vecinatatea padurilor de fag si de tei. Numele dealului provine, se pare, de la o capela franciscana construita la adapostul padurii. Dincolo de poarta, cladirile din incinta te farmeca cu arhitectura lor pe care se citesc sutele de ani in slujba crestinismului - catedrala, bolnita, paraclisul, palatul episcopal, ansamblul Antim Ivireanul. Uriasa catedrala, cu hramul Sfintului Ierarh Nicolae, a fost ridicata intre 1850 si 1868 pe temelia unor biserici mai vechi, asemanindu-se ca stil cu bisericile minastirilor Cernica, Pasarea si Frasinei. Pictura bisericii a fost realizata, in stilul Renasterii, de catre marele artist al vremii, Gheorghe Tattarescu, iar catapeteasma este lucrata cu maiestrie in lemn de tei masiv, avind ca decor ghirlande si buchete din lemn aurit.
Paraclisul, datind din 1751, este cea mai frumoasa constructie din incinta, o adevarata capodopera arhitecturala, care pastreaza pictura bizantina originala a lui Grigore Zugravu si frescele exterioare care ilustreaza figurile unor filosofi din antichitate si ale unor sibile, care preziceau Nasterea lui Iisus Hristos. Palatul episcopal actual a fost construit in 1850, vechea cladire - reprezentata pe o stampa din secolul al XVIII-lea a inginerului Iohan Weiss, drept cea mai grandioasa constructie a vremii -, fiind distrusa de incendiu. Noua cladire avea la inceput un interior modest, care a fost ulterior impodobit cu mobilier adus din strainatate si cu decoratiuni realizate de mesteri de la Viena. Complexul cultural Antim Ivireanul, ridicat in 1999, cuprinde Biblioteca Episcopala, cu 8.000 de volume, si un muzeu cu vechi obiecte si vesminte bisericesti, tiparituri, manuscrise, icoane. In incinta Episcopiei se afla si vechea tipografie, cunoscuta sub numele de vechea cancelarie.
Rimnicu Vilcea este, de fapt, un adevarat colectionar de biserici, ale caror siluete maiestuoase se ridica pretutindeni in oras, de la cele mai vechi pina la cele mai noi: biserica Buna Vestire (ctitorie a lui Mircea Ciobanu de la 1552), biserica Cuvioasa Paraschiva (ctitorie din 1557, a domnitorului Patrascu cel Bun, terminata in 1587 de Mihai Viteazul), biserica Sfintii Voievozi (1680), Biserica Tuturor Sfintilor (1765), cu un frumos pridvor sculptat in stil brancovenesc si cu picturi murale din 1778. Si lista poate continua, dar risc sa va plictisesc, daca le insir aici pe toate. Chiar daca nu sinteti mari admiratori ai bisericilor, cel putin va va surprinde frumusetea acestor locasuri de cult si a micilor gradini care le insotesc.
Daca episcopia reprezinta unul dintre simbolurile localitatii, atunci casa lui Anton Pann este, cu siguranta, urmatorul simbol. O aparitie surprinzatoare in peisajul modern al orasului, micuta casa varuita in alb, cu foisor si pivnita, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea. Chiar daca aici nu a locuit, de fapt, fiul Pepelei cel istet ca un proverb, casa conserva amintirea celebrului folclorist, muzician si scriitor care a trait la Rimnicu Vilcea in secolul al XIX-lea, cind a lucrat ca dascal la Scoala episcopala. Amenajata dupa modelul unei locuinte de tirg de secol al XIX-lea, casa adaposteste piese de mobilier, obiecte decorative, lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann.
El a compus muzica marsului revolutionar "Desteapta-te, romane!", care avea sa devina imnul de stat al Romaniei, si care s-a cintat pentru prima oara la Rimnicu Vilcea, la 29 iulie 1848, pe locul unde a fost amenajat mai tirziu parcul Zavoi. In acest parc - la care se poate ajunge foarte usor de la casa lui Anton Pann -, folcloristul a sarbatorit, alaturi de oficialitatile orasului, victoria revolutiei din Tara Romaneasca. Parcul Zavoi a inceput sa fie amenajat un an mai tirziu, fiind terminat in 1853. Pe aleile sale umbroase rasar statui vechi, printre care si cea a domnitorului Barbu Stirbei, precum si Fintina Stirbei (1853).
Un monument emblematic al orasului este Statuia Independentei, opera din 1913-1916 a sculptorului Ion Iordanescu, ridicata la poalele dealului Capela, in cinstea eroilor care au luptat in razboiul de independenta de la 1877. De aici se poate vedea o panorama a orasului nou, care pastreaza insa citeva cladiri vechi, frumoase, printre care fostul tribunal judetean (1900), astazi Casa de Cultura a Armatei, casa lui Gh. Tattarescu (1909), liceul Nicolae Balcescu (1907-1913), construit dupa planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budesti, Casa Simian (1940), care adaposteste Muzeul de Arta, sau Scoala cu ceas (secolul al XIX-lea), gazda a Muzeului de Istorie. Acesta din urma cuprinde exponate ce ilustreaza locuirea neintrerupta de-a lungul Vaii Oltului, la sud de Carpati, din paleolitic pina in secolul al XIX-lea. Sint expuse si obiecte de arta din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, dintre care unele provin din comertul de tranzit.
Muzeul de Arta Casa Simian surprinde inca de la inceput prin arhitectura cladirii, proprietate a familiei Simian, originara din Salistea Sibiului, care detinea o fabrica de incaltaminte in Rimnicu Vilcea, la jumatatea secolului XX. Elementele stilistice de influenta romana, gotica, renascentista dau impresia unei vile italiene, impresie completata de existenta gradinii interioare, terasate. Statuile de afara imbie la vizitarea colectiilor interioare, care cuprind lucrari valoroase de pictura si sculptura romaneasca, apartinind unor artisti de renume: N. Grigorescu, Sabin Popp, Sava Hentia, F. Storck, Gh. Petrascu, N. Tonitza, Th. Pallady, I. Tuculescu, Margareta Sterian, Corneliu Baba, Camil Ressu, Horia Bernea, Virgil Almasanu, Dan Hatmanu, Sabin Balasa, Ion Salisteanu, Paul Gherasim, George Apostu, Ovidiu Maitec. Prin organizarea unor tabere de creatie, colectiile s-au imbogatit cu lucrari ale unor pictori contemporani. De asemenea, artistii plastici locali au posibilitatea de a-si expune creatiile in curtea interioara a muzeului pe timpul verii. Muzeul mai are si o bogata colectie de grafica, desene si acuarele, care sint expuse temporar.



Text & foto: Ema Cojocaru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona